Orașul de România comparat cu marile orașe din America de Nord. Istoria tristă a bătrânului El Dorado românesc

Petroșani, cel mai mare centru minier din România, a împlinit în 2024 un secol de când a fost declarat oraș. Povestea acestui loc începe în secolul al XIX-lea, odată cu deschiderea primelor mine de cărbune în Valea Jiului. Petroșaniul a fost cândva comparat cu orașele din America de Nord, locuri unde exploatarea resurselor naturale a atras oameni din toate colțurile țării în căutarea unui trai mai bun. În prezent, însă, orașul este doar o umbră a fostului său „El Dorado”, marcat de o istorie tumultuoasă și de schimbări sociale dramatice.

La mijlocul secolului al XIX-lea, Petroșaniul era doar un sat izolat între munți, locuit de câteva sute de păstori și pădurari. Totul s-a schimbat odată cu înființarea căii ferate Simeria-Petroșani în 1870, care a deschis calea industrializării. Încetul cu încetul, satul a devenit un oraș minier animat, cu coloniști veniți din toate colțurile României și Austro-Ungariei pentru a munci în minele de cărbune. În 1924, Petroșani a fost oficial declarat oraș, iar până la sfârșitul anilor ’20 populația sa depășise deja 15.000 de locuitori.

Transformarea Petroșaniului și anii de glorie

După Al Doilea Război Mondial, Petroșaniul a intrat într-o nouă eră de expansiune, când regimul comunist a pus accent pe industrializarea regiunii. Primele blocuri de locuințe au fost ridicate pe malurile Jiului și ale afluenților săi, iar mina de cărbune a devenit cel mai important angajator din zonă. În anii ’80, Petroșani număra peste 40.000 de locuitori și găzduia o activitate minieră intensă, cu milioane de tone de cărbune extrase anual și transportate în toate regiunile țării.

Petroșaniul nu era doar un oraș al mineritului, ci și un centru cultural și sportiv. Stațiunea montană Parâng, construită începând cu anii ’70, devenise un loc popular pentru turiști, iar echipa locală de fotbal, Jiul Petroșani, atrăgea mii de fani la meciurile din prima ligă a României. Clubul sportiv a fost înființat în 1921 și a cunoscut un moment de glorie în 1974, când a câștigat Cupa României.

A murit o legendă a sportului românesc. Maria Alexandru avea în palmares 12 titluri mondiale

Avertizare meteo pentru perioada 28-30 noiembrie. Ploile, ninsorile și vântul puternic pun stăpânire pe România

Totuși, perioada de glorie a Petroșaniului nu a fost lipsită de tragedii. În 1980, o explozie în Mina Livezeni a provocat moartea a 53 de mineri și rănirea altor 77, marcând una dintre cele mai tragice zile din istoria orașului. Tragedia din Livezeni nu a fost un caz izolat; sute de mineri au murit în Valea Jiului de-a lungul anilor din cauza condițiilor periculoase de muncă și a lipsei de măsuri de securitate adecvate.

Decăderea Petroșaniului și impactul social

Anii ’90 au adus schimbări dramatice în Valea Jiului. După prăbușirea regimului comunist, Petroșaniul a fost martorul unor evenimente tulburătoare, precum mineriadele. Mii de mineri, manipulați și dezinformați, au plecat din Petroșani către București pentru a participa la celebrele mineriade, evenimente ce au avut un impact profund asupra imaginii orașului și a locuitorilor săi.

Începând cu anii 2000, industria minieră din Petroșani a intrat în declin, iar locurile de muncă din minerit s-au redus drastic. La începutul anilor ’90, aproape 40.000 de oameni munceau în minerit în Valea Jiului, însă astăzi numărul acestora a scăzut la câteva sute. Reducerea locurilor de muncă a avut un impact major asupra orașului: populația Petroșaniului a scăzut la aproximativ 32.000 de locuitori, iar mulți dintre aceștia sunt vârstnici. Orașul, care în perioada comunistă era un important centru industrial, s-a transformat într-un loc marcat de declin economic și demografic.

Deși mina de cărbune rămâne în continuare cel mai mare angajator din municipiu, în timpul iernii turismul în stațiunea Parâng aduce o sursă importantă de venituri pentru locuitori. Totuși, față de perioada de aur, Petroșaniul este astăzi doar o umbră a fostului „El Dorado” al cărbunelui, iar monumentele trecutului – minele, clădirile de epocă și vechile colonii minerești – sunt martorii unei istorii tulburătoare și pline de contraste.