Cea mai ieftină mașină românească, un experiment comunist înfiorător. Fantezia lui Ceaușescu, mașina clasei muncitoare

În anii ’80, România a asistat la nașterea uneia dintre cele mai neobișnuite și controversate mașini din istoria sa – Lăstunul. Conceput ca o soluție pentru clasa muncitoare, mașina urma să fie accesibilă, compactă și eficientă, însă s-a dovedit rapid că experimentul comunist era departe de a fi un succes. Proiectul a fost inițiat la cererea expresă a lui Nicolae Ceaușescu și avea să fie realizat într-o fabrică de cuști pentru animale din Timișoara, o poveste fascinantă și plină de controverse, care continuă să stârnească reacții și amintiri până în prezent.

Visul lui Ceaușescu – o mașină la prețul unui televizor

Lăstunul a fost creat în spiritul unei Românii socialiste care încerca să răspundă la nevoile clasei muncitoare, dar cu resurse limitate și directive politice clare. Se spune că însuși Nicolae Ceaușescu ar fi cerut o mașină „pentru toată lumea”, la prețul unui televizor, care să consume doar 3 litri de benzină la 100 de kilometri și să fie mai scurtă de 3 metri. Astfel, în 1988, primul Lăstun a fost prezentat de ziua conducătorului, ca un omagiu adus „celui mai iubit fiu al poporului”.

În teorie, Lăstunul trebuia să transporte o familie cu doi copii și să fie un simbol al eficienței socialiste. Totuși, practica a demonstrat rapid că obiectivele erau greu de atins. Proiectat pentru a consuma doar 3 litri de benzină la 100 de kilometri, Lăstunul s-a dovedit a fi o „promisiune pe hârtie”. În realitate, consumul său putea crește chiar și cu 300%, iar piesele de proastă calitate începeau să se defecteze imediat ce mașina ieșea de pe porțile fabricii.

O fabrică de cuști pentru animale transformată în uzină auto

Proiectul Lăstun a fost realizat la fabrica Tehnometal din Timișoara, cunoscută până atunci pentru producția de cuști pentru animale. Aceasta a fost reconvertită pentru a putea susține planurile ambițioase ale regimului comunist, însă realitatea a arătat că tranziția a fost departe de a fi una ușoară. Fabricarea unui autoturism necesită mult mai mult decât echipamentele și cunoștințele necesare pentru producția de cuști de animale, iar acest lucru s-a văzut în calitatea finală a mașinilor produse.

Compartimentul în care trebuie să pui bicarbonatul de sodiu în mașina de spălat ca să curețe cât mai bine hainele

Vremea se schimbă brusc în toată țara. Avertizare ANM: ninsori și vânt puternic, inclusiv în București

În cei câțiva ani în care a fost fabricat, mai puțin de 7.000 de Lăstunuri au fost produse, iar mașina a devenit rapid subiect de glume și parodii, chiar și în acea perioadă. „Nu-i mașină-n toată țara, ca Lăstun din Timișoara”, este o frază ce a rămas în folclorul urban al românilor și a fost popularizată în numeroase discuții de pe rețelele sociale.

Fabrica Autoturisme din Timișoara. (Foto: Facebook/ Catalog Lastun Dacia 500 Club)

Subiect de bancuri și nostalgie comunistă

Deși Lăstunul a fost, pentru mulți, un simbol al eșecului și improvizației socialiste, mașina continuă să aibă susținători. Pe grupurile de pasionați de mașini vechi, Lăstunul reînvie discuții aprinse între nostalgici și sceptici. „Dacă făceau Lăstunul mai calitativ, ar fi fost cel mai bun dintre toate”, a susținut un utilizator, arătând o oarecare apreciere pentru conceptul inovator din spatele proiectului.

Totuși, nu toți împărtășesc această părere. Pentru unii, Lăstunul a fost doar o altă „aberație comunistă”, un proiect forțat, realizat sub presiunea unor directive politice. „Specialiștii care au proiectat-o erau îngroziți de aparatul politic de atunci, care le cerea să facă din nimic un produs ce trebuia să concureze cu ceea ce producea Occidentul”, a scris unul dintre participanții la discuție.

Dacia 500 Lăstun, mașina românească din Comunism. (Foto: Arhivă)

Lăstunul – o mașină pentru „clasa muncitoare” care a rămas în istorie

Lăstunul avea un motor de mici dimensiuni, caroserie slabă și un design neatrăgător, fiind departe de a oferi siguranță sau confort. De altfel, mulți dintre cei care au condus această mașină au experimentat frustrări legate de calitatea precară a construcției și de defecțiunile frecvente. Proiectat sub presiune și fără resursele necesare pentru a asigura fiabilitatea, Lăstunul a rămas în istoria auto românească mai degrabă ca un exemplu de „ce nu trebuie făcut”.

Cu toate acestea, pentru unii nostalgici ai vremurilor comuniste, Lăstunul reprezintă mai mult decât o simplă mașină. Este un simbol al încercării de a crea un produs accesibil pentru popor, un exemplu de cum „ceva” s-a făcut chiar și în cele mai dificile condiții economice și politice. Discuțiile din jurul Lăstunului scot la lumină și opinii cum că „dacă ar fi avut parte de dezvoltare și modernizare, ar fi putut să fie cu adevărat competitiv”.

O relicvă a epocii comuniste

Astăzi, Lăstunul este privit cu un amestec de nostalgie și ironie. Pasionații auto îl consideră un vehicul interesant pentru colecție, o relicvă a unei perioade în care românii încercau să țină pasul cu Occidentul, însă cu resurse extrem de limitate. Există chiar și colecționari care achiziționează aceste mașini la prețuri „exorbitante”, cum au observat unii utilizatori de pe rețelele sociale, doar pentru a păstra un fragment din istoria auto românească.

„Lăstunul din imagine a fost fotografiat la expoziția auto Retro Oltimer Expo Budapesta 2012, la standul Retromobil România! A stârnit multă admirație publicului”, a menționat un alt pasionat al vremurilor trecute.

În concluzie, Lăstunul a fost un experiment comunist care a încercat să răspundă nevoilor clasei muncitoare, dar care a eșuat să îndeplinească standardele de siguranță și calitate. Cu toate acestea, Lăstunul rămâne un simbol al unei epoci și al unui mod de a face lucrurile într-un sistem socialist, și continuă să fie un subiect fascinant pentru istoricii și pasionații auto de astăzi.