Marea aventură militară: Cum 10.000 de mercenari au înfruntat moartea, trădarea și 5.000 de kilometri de teritoriu inamic pentru a se întoarce acasă, în Grecia antică

Acum aproximativ 2400 de ani, un grup de 10.000 de mercenari greci și-a început una dintre cele mai remarcabile călătorii militare din istorie. Aventurându-se pe teritoriul imperiului persan, acești soldați antrenați și disciplinați, cunoscuți sub numele de „cei Zece Mii”, au traversat 5000 de kilometri de teren ostil, înfruntând pericole mortale, capcane, condiții nemiloase și trădări.

Această aventură, mai dramatică decât un film de acțiune modern, a fost consemnată în detaliu de Xenophon, unul dintre liderii expediției și discipol al lui Socrate, în celebra sa operă „Anabasis”, o lucrare care ilustrează puterea voinței și spiritul de camaraderie al grecilor.

O alianță periculoasă în inima Persiei

Totul a început în anul 401 î.Hr., într-o perioadă în care Grecia era zdruncinată de conflictele interne și de crize economice severe. Cetățile-stat Atena și Sparta tocmai traversaseră anii sângeroși ai Războiului Peloponesiac, iar sărăcia și foametea deveniseră realități zilnice pentru mulți dintre cetățenii greci. În acest context, un număr considerabil de soldați greci cu experiență s-au îndreptat spre alte teritorii, gata să își ofere serviciile celui care putea să-i plătească cel mai bine.

Cirus cel Tânăr, un prinț persan ambițios, căuta să-și învingă fratele, regele Artaxerxe al II-lea, și să revendice tronul imperiului persan. În speranța de a înclina balanța în favoarea sa, Cirus a angajat cei 10.000 de mercenari greci, conduși de spartanul Clearchus, un comandant de 50 de ani cu o vastă experiență militară. Această unitate de elită a traversat rapid teritoriile persane, înaintând până în Babilon pentru a înfrunta armata regală.

De ce nu s-au dus frații lui Silviu Prigoană la înmormântarea omului de afaceri: ”Totul este un circ!”

Adriana Bahmuțeanu rupe tăcerea privind deschiderea succesiunii după moartea lui Silviu Prigoană: ”Am așteptat să se răcească mortul, să stăm de vorbă amiabil!”

Speranțe zdrobite și un deznodământ dramatic

În septembrie 401 î.Hr., armata lui Cirus s-a ciocnit cu trupele lui Artaxerxe lângă satul Cunaxa, în apropiere de Babilon. Grecii și-au dovedit valoarea în luptă, sfărâmând flancul stâng al inamicilor și pregătindu-se să îi încercuiască. Însă Cirus, învăluit de dorința de a pune capăt luptei printr-o lovitură decisivă, a atacat direct centrul, încercând să-și ucidă fratele. Însă, în loc să-și realizeze visul, Cirus a fost rănit mortal și ucis pe câmpul de luptă. Fără liderul care îi angajase și pierzând scopul misiunii lor, cei Zece Mii s-au trezit în plin teritoriu ostil, fără o cale de retragere și fără aliați.

După moartea lui Cirus, Artaxerxe a încercat să îi convingă pe greci să se predea, promițându-le siguranța. Însă, după ce peste 300 de soldați greci care s-au predat au fost executați, mercenarii și-au dat seama că nu se pot baza pe cuvântul persanilor.

Reprezentare din secolul al XIX-lea, realizată de Școala Engleză, a Bătăliei de la Cunaxa. (Foto: Wikipedia)

Xenophon, liderul providențial care a schimbat soarta grecilor

În absența altor lideri, Xenophon, filosof, istoric și soldat, a preluat comanda și a organizat retragerea grupului. Departe de a fi un simplu intelectual, Xenophon s-a dovedit a fi un lider carismatic și un strateg ingenios, reușind să motiveze soldații și să îi conducă spre casă.

Retragerea mercenarilor greci a fost un adevărat test de anduranță. Grecii au traversat râuri, au urcat munți și s-au confruntat cu triburi ostile și cu trupele persane. În nordul Irakului, aceștia au fost atacați constant de războinici carduchieni, strămoșii kurzilor de astăzi. În plus, Mithridates, un comandant persan, i-a atacat cu arcași și călăreți. Cu toate acestea, falanga grecească a rămas neclintită, iar grecii au reușit să respingă atacurile inamice.

Împovărați de foame și epuizare, grecii au fost nevoiți să renunțe la echipamentele grele și chiar să își abandoneze ranițele pentru a se deplasa mai rapid. În mijlocul pericolelor și suferințelor, Xenophon a continuat să inspire și să ridice moralul soldaților, promițându-le că vor ajunge acasă.

„Thalassa, Thalassa!” – bucuria victoriei

După luni întregi de lupte și încercări grele, grecii au ajuns în sfârșit pe malul Mării Negre, în apropierea coloniei grecești Trapezus (azi Trabzon, Turcia). La vederea mării, soldații au izbucnit în urale și lacrimi de bucurie, strigând „Thalassa, Thalassa!” – „Marea, marea!”. Acest moment de eliberare a reprezentat pentru greci un simbol al supraviețuirii și al apropiatei lor reîntoarceri acasă.

Aventura lor, care a durat cinci luni și a implicat traversarea a peste 5000 de kilometri de teritoriu inamic, s-a încheiat în cele din urmă la Trapezus, unde au fost primiți ca niște eroi. Au primit hrană, provizii și ajutor pentru a-și continua drumul spre casă pe cale maritimă.

Moștenirea eternă a „Anabasis”

Experiența celor 10.000 de mercenari greci și călătoria lor prin Imperiul Persan au rămas gravate în istorie datorită lucrării lui Xenophon, „Anabasis”. Această operă nu doar că documentează detalii strategice și tactice ale expediției, ci oferă și o imagine profundă a spiritului uman în fața unor încercări deosebit de grele.

„Anabasis” a devenit un text de referință pentru generațiile următoare, influențând atât scriitori, cât și strategi militari. Povestea celor Zece Mii continuă să fie un simbol al curajului, determinării și camaraderiei, demonstrând că, în fața unor provocări imense, spiritul de unitate și inteligența strategică pot transforma chiar și cea mai disperată situație într-un triumf memorabil.