Orașul din România ascuns sub picioarele locuitorilor: sute de tuneluri vechi și întortocheate, folosite pentru a ascunde averi sau pentru contrabandă, au scris istoria locului

Sub străzile unui oraș de provincie se întinde o rețea subterană, veche de sute de ani, despre care puțini mai știu astăzi. În anii ’70, când lucrările de modernizare au început să schimbe fața orașului, muncitorii au dat accidental peste beciuri întortocheate și tuneluri ascunse, amintiri ale unei epoci de mult apuse. La fiecare săpătură, aceste structuri dezvăluiau noi fragmente dintr-o istorie tăinuită, când contrabanda și adăpostirea bunurilor erau aspecte esențiale ale vieții negustorilor și localnicilor.

Rețeaua de coridoare și beciuri, creată pentru a ocoli taxele vamale și a proteja averile, reflectă ingeniozitatea locuitorilor de odinioară. Fiecare descoperire readuce în atenție povestea unei lumi subterane ce a supraviețuit schimbărilor vremii, continuând să fascineze pe cei care îi află secretele. Aceasta este povestea orașului Focșani și a rețelei sale ascunse sub pământ.

Tuneluri și beciuri: labirintul orașului de frontieră

Focșaniul, oraș situat la granița dintre Moldova și Muntenia, a fost timp de secole un nod comercial de importanță. Negustorii foloseau tunelurile nu doar pentru stocarea mărfurilor, ci și pentru a evita taxele vamale impuse la trecerea acestora între regiuni. Aceasta a dat naștere unei rețele de contrabandă bine organizate, care a asigurat prosperitatea orașului și a creat o lume subterană fascinantă și misterioasă. După cutremurul din 1977, lucrările de reconstrucție au adus din nou la lumină unele dintre aceste tuneluri, atrăgând atenția localnicilor asupra istoriei lor ascunse.

Profesorul Horia Dumitrescu, directorul Muzeului Vrancea, explică faptul că aceste tuneluri constituiau o veritabilă rețea comercială subterană. Negustorii bogați, inclusiv mulți evrei, își construiau beciuri pe diferite niveluri pentru a-și ascunde bunurile și a se proteja de hoți. Fiecare nivel asigura o formă suplimentară de securitate, iar în caz de pericol, locuitorii se puteau refugia în aceste spații transformate în adevărate labirinte.

Cât plătești dacă folosești aerul condiționat pentru a te încălzi iarna? Cum îți afectează factura

Când se aprind luminițele de Crăciun în București în 2024

Descoperiri recente: mărturii ale unui trecut plin de secrete

Descoperirile recente au continuat să aducă la lumină structuri uitate și legendare. În timpul unor lucrări de construcție la complexul Zimbru sau la Colegiul Național „Al. I. Cuza”, muncitorii au găsit astfel de beciuri și tuneluri. În unele cazuri, cum a fost cel al hotelului Unirea, structurile subterane erau atât de mari încât autoritățile au fost nevoite să le distrugă cu dinamită, neputând fi demolate prin metode obișnuite.

În fața fostei biserici „Domnească”, s-au descoperit beciuri interconectate de 12 metri lungime și 8 metri lățime, care comunicau între ele printr-un tunel boltit ce ajungea până la mănăstirea Sf. Ioan. Istoricul Florin Dîrdală menționează că asemenea structuri sunt prezente în diverse zone ale orașului și că tradiția locală încă păstrează povești despre acest „labirint” subteran.

În anii 1930, Comisia Superioară de Apărare Pasivă a României a realizat o documentație oficială a acestor structuri, evaluând capacitatea lor de adăpostire în caz de pericol. Atunci, s-a stabilit că aproximativ 15.000 de persoane ar fi putut fi găzduite în aceste beciuri, din cele 280 de spații identificate. Cele mai multe erau amplasate pe străzi importante precum Strada Mare a Unirii și Strada Cuza Vodă și au fost marcate pe hărțile orașului.

Tunelurile erau folosite de negustori pentru contrabanda între Moldova şi Muntenia, înainte de Unirea de la 1859, potrivit istoricilor. (Foto: Adevărul)

O moștenire uitată, pierdută sub modernizarea orașului

Din păcate, doar puține dintre aceste structuri subterane au fost conservate. Modernizarea și planificarea comunistă au dus la demolarea unor beciuri istorice impresionante, cum ar fi cel de 40 de metri lungime al negustorului Nică Tătaru sau cel de la Gară, cu o lățime de 41 de metri. Aceste spații au dispărut, lăsând doar amintirea lor în povestirile localnicilor.

Istoricii spun că, dacă toate aceste beciuri ar fi fost conectate, ar fi format un spațiu subteran vast de 3 kilometri lungime și aproape 1000 de metri lățime – aproximativ o treime din suprafața actuală a orașului. Această „rețea subterană” reprezintă o moștenire fascinantă a orașului, o mărturie a unei perioade vibrante și a adaptabilității locuitorilor la vremuri și circumstanțe variate.

Astăzi, locuitorii Focșaniului pășesc pe deasupra unei lumi misterioase, cu tuneluri și catacombe care poartă amintiri din vremuri demult apuse, accesibile doar prin poveștile transmise din generație în generație și prin mărturiile păstrate în cărțile de istorie.