Erau o ”mină de aur” pentru români, dar acum nu-i mai pasă nimănui de efortul din spatele acestei afaceri tradiționale. Prețul s-a prăbușit

Măceșele, cunoscute drept „aurul pădurilor” pentru beneficiile lor asupra sănătății, erau cândva una dintre cele mai importante surse de venit din zonele rurale ale României. Aceste fructe roșii, bogate în vitamine și apreciate pentru proprietățile lor terapeutice, au devenit din ce în ce mai puțin căutate pe piața internă, iar interesul pentru ele se menține doar la nivel de export. Însă, chiar și acolo, cererea a scăzut drastic, iar culegătorii se confruntă acum cu prețuri tot mai mici, care nu mai compensează efortul. Această situație dificilă reflectă atât schimbările climatice, cât și lipsa de interes a tinerilor față de o afacere considerată demodată.

Scăderea cererii și impactul secetei asupra recoltelor de măceșe

Direcția Silvică Olt, care este una dintre structurile de bază în colectarea fructelor de pădure din România, a anunțat în 2024 o scădere semnificativă a recoltei de măceșe. În acest an, seceta a afectat grav calitatea și cantitatea fructelor, iar culegătorii au devenit tot mai greu de găsit. Cei mai mulți dintre cei care se dedică acestei munci sunt persoane în vârstă, care au făcut acest lucru de-a lungul decadelor, dar efortul lor este acum remunerat insuficient. Astfel, pentru un kilogram de măceșe culese, aceștia primesc doar 3 lei, o sumă care nu este suficientă pentru a-i motiva pe cei mai tineri să preia tradiția.

„Fructificația a fost bună, numai că, neavând apă, fructele nu s-au dezvoltat complet. Nici nu s-au copt la timp, ci mai târziu”, explică George Vâle, purtătorul de cuvânt al Direcției Silvice Olt. Anul trecut, cantitatea livrată de Direcția Silvică Olt era de 100 de tone, iar anul acesta contractul a scăzut la 80 de tone. În ciuda acestui plan, Vâle afirmă că este posibil ca întreaga cantitate să nu fie acoperită din cauza lipsei de culegători.

O tradiție amenințată de schimbările economice și de lipsa de interes

Pe măsură ce interesul tinerilor pentru această activitate scade, se reduce și cantitatea de fructe de pădure colectate anual de Regia Națională a Pădurilor Romsilva, principalul administrator al pădurilor de stat din România. În urmă cu două decenii, culesul de măceșe, afine, zmeură și mure era o activitate de bază în sezonul de recoltare, dar astăzi, cantitățile licitate de către Romsilva se reduc an de an. Dacă în anii 2000 se colectau până la 400 de tone de măceșe anual, acum abia se reușește să se ajungă la 100 de tone.

Cele 5 cuvinte pe care mincinoșii le folosesc frecvent, conform AI

2025, anul darurilor divine pentru aceste zodii. Nativii care vor avea parte de binecuvântări

Pe lângă măceșe, alte fructe din flora spontană, precum cătina, păducelul și socul, rămân importante în oferta Regiei. Aceste fructe sunt foarte căutate în industria farmaceutică și alimentară pentru calitățile lor antioxidante și pentru utilizarea în prepararea de produse naturale. Însă, deși cererea de export există, câștigurile sunt reduse, iar costurile recoltării sunt tot mai mari, mai ales în contextul secetei și al condițiilor meteorologice care afectează producția de plante medicinale și fructe de pădure.

Cum a evoluat piața fructelor de pădure din România

Romsilva administrează 3,5 milioane de hectare de păduri în România, aproape jumătate din totalul fondului forestier național, și anual oferă spre vânzare peste 3.000 de tone de fructe de pădure. Acestea sunt vândute în special către piețele externe, unde afinele, zmeura și murele sunt considerate produse de lux. În 2023, cel mai mare preț de pornire la licitațiile Romsilva a fost de 1.150 euro pe tonă pentru măceșe, dar chiar și acest preț relativ ridicat nu poate acoperi dificultățile de recoltare și efortul depus de culegători.

„Deși pădurile românești sunt un izvor de resurse, piața fructelor de pădure se confruntă cu numeroase provocări. Ne bazăm foarte mult pe culegători locali, dar aceștia devin tot mai puțini și ne este greu să acoperim necesarul”, explică un reprezentant al Romsilva. În plus, seceta severă a scăzut semnificativ recoltarea în unele județe, iar dezvoltarea insuficientă a fructelor de pădure face ca România să înregistreze, pe alocuri, cele mai mici recolte din ultimele decenii.

Un viitor incert pentru culesul fructelor de pădure

În fața acestor schimbări, culesul fructelor de pădure, cândva o activitate de bază pentru gospodăriile rurale, devine o afacere din ce în ce mai rară și mai puțin atractivă. Pe măsură ce prețurile oferite la achiziție rămân scăzute, iar costurile vieții cresc, culegătorii devin tot mai reticenți în a se implica în activități care nu le aduc un venit stabil. Mulți dintre ei susțin că este mai avantajos să își concentreze eforturile în alte activități agricole sau chiar să se angajeze în oraș, unde salariile sunt mai competitive.

„Avem din ce în ce mai puțini oameni dispuși să vină să culeagă măceșe, iar cei care încă o fac sunt aproape toți persoane în vârstă”, afirmă George Vâle. În ciuda eforturilor Direcției Silvice Olt de a menține tradiția recoltării măceșelor și altor fructe de pădure, lipsa de interes și scăderea prețurilor la achiziție duc inevitabil către un declin.

În concluzie, culesul măceșelor și al altor fructe de pădure din flora spontană a României rămâne o activitate importantă pentru piața de export, însă viitorul acestei tradiții este pus sub semnul întrebării. Fără o politică de prețuri mai motivantă și fără o strategie de atragere a tinerilor către această activitate, se pare că „aurul pădurilor” ar putea deveni, în câțiva ani, doar o amintire.