Clădirea din inima Bucureștiului, veche de peste 130 de ani, în care astăzi se adăpostește localul preferat de vedete și oamenii cu bani. O porție de papanași costă 44 lei

Cu o istorie de peste 130 de ani, o clădire unică din București, realizată sub îndrumarea arhitectului Ion Mincu, este azi unul dintre cele mai ”fițoase” restaurante din Capitala României. O porție de papanași costă aici 44 de lei, dublu față de alte localuri cunoscute și frecventate de ”lumea bună” a ”Micului Paris”. Dar iată ce este atât de special în locația aflată în vecinătatea Ambasadei Rusiei, la câțiva pași de vestita Statuie a Aviatorilor…

Începuturile glorioase ale Bufetului de la Șosea

În inima Bucureștiului, ascunsă între parcuri și bulevarde aglomerate, se ridică o clădire veche de peste 130 de ani, cunoscută astăzi sub numele de „Casa Doina”. Însă puțini cunosc că această bijuterie arhitecturală nu a fost mereu un loc pentru mese exclusiviste și întâlniri între vedete și oameni cu bani. Povestea sa începe în anii de sfârșit ai secolului al XIX-lea, când România se pregătea să se afirme ca un stat modern, integrat în circuitul european al evenimentelor culturale și comerciale.

Stilul arhitectural neo-românesc al clădirii, proiectat de Ion Mincu, include motive etnografice și inscripții ce celebrează podgoriile renumite ale României, reflectând tradițiile naționale.

În anul 1889, la inițiativa guvernului român, renumitul arhitect Ion Mincu a primit sarcina de a proiecta o clădire care să reprezinte România la Expoziția Universală de la Paris din 1890. Evenimentul era unul de prestigiu, la care toate marile puteri ale lumii își etalau cele mai frumoase construcții și realizări. Însă, deși planurile erau ambițioase, realizarea proiectului s-a lovit de dificultăți financiare care au întârziat finalizarea clădirii. Pavilionul destinat Expoziției nu a fost gata la timp, dar nu a fost abandonat.

Finalizată în 1892, construcția a fost denumită „Bufetul de la Șosea”, un loc care, încă de la deschiderea sa, a atras atenția boierilor și elitelor bucureștene. Stilul arhitectural neo-românesc, deosebit de elegant și inovator pentru acea vreme, reflecta o mândrie națională în creștere, iar veranda sa cu trei arce și medalioanele ceramice intens colorate au făcut din Bufet un loc emblematic. Nu doar aspectul său exterior atrăgea admirația, ci și atmosfera selectă și rafinată care domina interiorul. Bucureștenii din înalta societate, îmbrăcați după moda pariziană, veneau aici după plimbările lor cu trăsura, pentru a savura o cafea sau un supeu în aerul proaspăt al bulevardului Șoseaua Kiseleff.

Sfânta Parascheva, Iași, 2024: Elevii din România care nu merg la școală, luni, 14 octombrie

Extragere loto, duminică, 13 octombrie 2024. Ce numere au ieșit la loto câștigătoare

În 2003, clădirea a fost restaurată și transformată în Restaurantul „Casa Doina”, un loc exclusivist frecventat de vedete, politicieni și oameni de afaceri, păstrând farmecul Bucureștiului de altădată.

Bufetul și simbolurile vinului românesc

Un alt detaliu fascinant al acestei clădiri este atenția cu care arhitectul Ion Mincu a integrat elementele culturale și naționale românești în designul său. În timp ce arhitectura exterioară impresiona prin motive etnografice și coloane sculptate cu motive populare, interiorul său era o adevărată oda adusă vinului românesc. În linia planului superior, Mincu a decorat clădirea cu inscripții care celebrau cele mai cunoscute podgorii ale României: Berbeci, Panciu, Cotnari, Odobești și Drăgășani.

Astfel, Bufetul de la Șosea nu era doar un loc unde elita se retrăgea pentru întâlniri mondene, ci și un simbol al prosperității și mândriei românești. Vinurile fine servite aici reflectau tradițiile viticole ale țării, iar fiecare detaliu arhitectural întărea ideea că această clădire nu era una obișnuită, ci un adevărat templu al artei, culturii și eleganței românești.

Transformarea în „Casa Doina” și renașterea din 2003

De-a lungul anilor, Bufetul de la Șosea a rămas un loc frecventat de personalități din diverse domenii, dar vremurile moderne și-au pus amprenta asupra sa. În anii comunismului, clădirea și-a pierdut din strălucirea inițială, devenind un simplu restaurant, accesibil tuturor. Totuși, farmecul său istoric nu a dispărut, iar în anul 2003, Bufetul a fost restaurat și transformat în ceea ce cunoaștem astăzi drept „Restaurant Casa Doina”.

Conform meniului, o porție de papanași costă aici 44 lei

Astăzi, „Casa Doina” nu este doar un restaurant, ci un loc unde trecutul și prezentul se întâlnesc. Deși atmosfera sa rămâne ancorată în tradițiile de altădată, localul a devenit unul dintre cele mai exclusiviste din București. Vedete, politicieni și oameni de afaceri vin aici să se bucure de preparate tradiționale reinterpretate, într-un cadru de o eleganță aparte. Prețurile sunt pe măsura locului: o porție de papanași, unul dintre cele mai populare deserturi din meniu, costă astăzi nu mai puțin de 44 de lei. Pentru unii, acesta este prețul plătit pentru a savura nu doar un desert delicios, ci și o bucățică din istoria Bucureștiului.

Clădirea, un simbol al eleganței și rafinamentului

Deși timpul a trecut, clădirea păstrează intactă esența vremurilor în care Bucureștiul era cunoscut drept „Micul Paris„. Arhitectura sa impresionează și astăzi, iar fiecare colț al restaurantului amintește de epoca în care boierii și doamnele din înalta societate își dădeau întâlnire aici, pentru a discuta afaceri sau pentru a se bucura de momente de relaxare după o zi petrecută în parcurile din apropiere.

Prețurile ridicate reflectă exclusivitatea locului, o porție de papanași costând 44 de lei, un simbol al luxului și rafinamentului localului.

Pe lângă importanța sa istorică și arhitecturală, „Casa Doina” este astăzi un loc de referință pe harta culinară a Capitalei. Bucătarii săi oferă preparate care combină tradiția cu inovația, iar meniul său se adresează celor care caută nu doar mâncare, ci o experiență completă. Iar papanașii de 44 de lei, deși scumpi, sunt simbolul perfect al acestui mix între trecut și prezent – un desert tradițional servit într-un loc unde istoria prinde viață.

„Casa Doina” rămâne un exemplu de cum o clădire istorică poate evolua și se poate adapta vremurilor moderne, fără să-și piardă din farmecul și identitatea originală.