Ce culoare are apa, de fapt. AI crede că este incoloră, dar răspunsul e mai complicat
Deși multă lume consideră apa incoloră, adevărul este că are o nuanță subtilă. Dacă ai întreba un copil să deseneze apă, probabil că ar folosi un creion albastru. Adulții, însă, tind să o considere transparentă. Surpriza vine din faptul că apa are într-adevăr o tentă de albastru, iar această nuanță nu este doar o reflexie a cerului sau a luminii de la suprafață.
Culoarea unui obiect sau a unei substanțe depinde de lumina care este reflectată sau absorbită de acesta. De exemplu, o căpșună este roșie deoarece moleculele de la suprafața sa absorb toate culorile luminii vizibile, cu excepția roșului, care este reflectat spre ochii noștri. Apa funcționează într-un mod similar, însă mecanismul din spatele culorii sale este unic și interesant. Ceea ce face apa să fie ușor albastră este absorbția selectivă a luminii roșii din spectrul vizibil, un fenomen rar întâlnit.
De ce apa absoarbe lumina roșie
Culoarea apei nu provine de la electronii din moleculele sale, așa cum se întâmplă în majoritatea cazurilor pentru alte substanțe. În schimb, este rezultatul unor interacțiuni specifice între fotonii de lumină și atomii din molecula de apă. În mod obișnuit, culoarea unui obiect este determinată de modul în care electronii din atomii săi absorb sau emit lumină. Totuși, în cazul apei, acest efect este provocat de vibrațiile moleculelor de apă, care absorb lumina din partea roșie a spectrului vizibil.
Astfel, lumina roșie este absorbită de apă, lăsând lumina albastră să fie cea predominantă. De aceea, când privim o mare sau un lac, observăm nuanțe albastre. Aceasta se întâmplă nu doar la nivelul apei, ci și în cazul gheții. Dacă sapi o gaură într-o bucată de gheață, vei observa aceeași nuanță subtilă de albastru. Apa este un exemplu rar de substanță a cărei culoare este determinată de tranziții vibraționale, nu electronice.
Motivul pentru care marea este albastră
Când apa este clară și calmă, iar adâncimea depășește câțiva metri, se poate observa nuanța sa naturală de albastru. Totuși, culoarea mării nu este cauzată doar de acest fenomen de absorbție a luminii roșii. Impuritățile din apă și mișcarea sa constantă contribuie la variații de culoare, făcând-o uneori mai albastră, alteori mai gri. Pe deasupra, apa poate reflecta lumina de la suprafață, inclusiv cerul. Acesta este motivul pentru care marea poate părea de un albastru strălucitor în zilele însorite și mai cenușie în zilele înnorate.
Deci, chiar dacă apa într-un pahar pare transparentă, adevărata sa culoare poate fi observată doar în cantități mari, cum ar fi în cazul unui lac sau al mării. Aceasta este o nuanță subtilă, specifică, și una dintre puținele culori naturale cauzate de tranziții vibraționale în loc de interacțiunile obișnuite dintre lumină și electroni.
Acum știi de ce apa nu este cu adevărat incolora.