Ar putea fi cea mai profitabilă afacere din România și nu dă socoteală nimănui. Banii pe ambalajele nereturnate, o mină de aur pentru RetuRO SGR

În ultimii ani, România a făcut pași semnificativi în implementarea unor măsuri care să sprijine protecția mediului și promovarea reciclării, printre care se numără și Sistemul de Garanție-Returnare (SGR). La prima vedere, acest sistem pare a fi o inițiativă de succes care încurajează responsabilitatea față de mediu și reduce deșeurile generate de ambalaje. Însă, în spatele acestei inițiative ecologice se ascunde o afacere extrem de profitabilă, despre care publicul știe foarte puțin. RetuRO Sistem Garanție Returnare S.A., compania care administrează acest sistem, a reușit să adune sume uriașe din garanțiile nerevendicate, fără a fi obligată să explice cum sunt folosiți acești bani.

Cum funcționează Sistemul de Garanție-Returnare și cine sunt beneficiarii

Sistemul de Garanție-Returnare (SGR) a fost implementat pentru a reduce cantitatea de deșeuri de ambalaje prin încurajarea consumatorilor să returneze ambalajele folosite în punctele de colectare special amenajate. Fiecare ambalaj supus acestui sistem presupune plata unei garanții de 50 de bani de către consumator în momentul achiziționării produsului. Această sumă ar trebui să fie returnată consumatorului atunci când acesta aduce ambalajul gol la unul dintre aparatele Reverse Vending Machine (RVM) instalate în diverse locații.

În teorie, acest sistem ar trebui să fie un exemplu de succes în ceea ce privește responsabilitatea ecologică și gestionarea eficientă a deșeurilor. Totuși, în practică, nu toate ambalajele sunt returnate de către consumatori, iar sumele de bani rămase nepreluate constituie un venit considerabil pentru compania care gestionează sistemul, RetuRO SGR.

RetuRO este o entitate deținută de patru acționari principali: Asociația Berarii României pentru Mediu (30%), Asociația Producătorilor de Băuturi Răcoritoare pentru Sustenabilitate (30%), Asociația Retailerilor pentru Mediu (20%) și statul român, reprezentat prin Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor (20%). În mod oficial, RetuRO funcționează pe baza principiului not-for-profit, ceea ce înseamnă că toate veniturile obținute ar trebui să fie reinvestite în sistem pentru a-i crește eficiența și pentru a îmbunătăți infrastructura necesară funcționării corecte.

Cine este tânăra de 16 ani care a distrus 5 mașini în Capitală. Provine dintr-o familie înstărită și obișnuia să se pozeze în vacanțe de lux, iahturi și restaurante exclusiviste

Cine este românul care a câștigat 2,38 milioane de euro la Joker. Cum a ales numerele norocoase

Banii din garanțiile nerevendicate: o sumă uriașă și netransparentă

De la implementarea sistemului în România și până în luna iunie 2024, au fost puse pe piață peste 3,46 miliarde de ambalaje. Dintre acestea, doar 1,33 miliarde au fost returnate de consumatori, ceea ce înseamnă că peste 2,13 miliarde de ambalaje nu au fost aduse înapoi la punctele de colectare. Fiecare ambalaj nerevendicat reprezintă 50 de bani care rămân în conturile RetuRO, fără a fi necesară restituirea sumei către consumatori. Astfel, compania a acumulat o sumă impresionantă de 1,06 miliarde de lei doar din aceste garanții nerevendicate.

Ceea ce ridică semne de întrebare este lipsa de transparență în gestionarea acestor fonduri. Deși RetuRO funcționează teoretic pe baza principiului non-profit, nu există nicio obligație legală pentru companie de a explica public modul în care sunt folosiți acești bani. RetuRO nu intră sub incidența Legii 544/2001 privind liberul acces la informațiile de interes public, ceea ce înseamnă că publicul nu poate solicita și nu poate obține detalii despre utilizarea acestor fonduri. Această situație lasă loc speculațiilor și nemulțumirilor, mai ales în contextul unor probleme operaționale frecvente ale sistemului.

Problemele sistemului și nemulțumirile consumatorilor

Deși RetuRO se laudă cu rate de colectare tot mai mari, ajungând la 62% în luna iulie 2024, realitatea din teren este adesea diferită. Mulți consumatori se plâng de problemele întâlnite la punctele de colectare. Aparatele Reverse Vending Machine (RVM) sunt frecvent nefuncționale, iar cozile lungi la aceste aparate descurajează consumatorii să își recupereze garanțiile. Aceste probleme sugerează că sistemul ar putea fi mult mai eficient dacă fondurile acumulate din garanțiile nerevendicate ar fi investite în îmbunătățirea infrastructurii și în creșterea accesibilității punctelor de colectare.

Mai mult, există și un alt fenomen care a apărut în jurul acestui sistem: anumite categorii sociale colectează ambalajele aruncate la gunoi de cei care nu doresc să stea la cozi și le returnează pentru a obține banii din garanție. Deși această activitate contribuie indirect la reciclare, ea ridică întrebări despre eficiența și echitatea sistemului în ansamblu. Ministrul Mediului, Mircea Fechet, a declarat că nu are o problemă cu acest fenomen, atâta timp cât obiectivul principal – reciclarea – este atins. Însă, aceste aspecte evidențiază disfuncționalitățile unui sistem care ar trebui să fie simplu și eficient.

O afacere profitabilă, dar netransparentă

Faptul că RetuRO nu este obligată să raporteze public cum sunt gestionate fondurile obținute din garanțiile nerevendicate ridică întrebări legitime despre responsabilitatea și transparența acestei companii. În mod ideal, banii ar trebui să fie reinvestiți pentru a îmbunătăți sistemul, asigurând că toți consumatorii au acces ușor la punctele de colectare și că aparatele RVM funcționează corect.

Cu toate acestea, în absența unor mecanisme de control și a unei obligații de a da socoteală publicului, există riscul ca aceste fonduri să fie gestionate ineficient sau să nu fie utilizate în mod transparent. Publicul, companiile implicate și guvernul au dreptul să știe cum sunt folosiți banii din garanțiile nerevendicate, mai ales într-un sistem care se dorește a fi unul care promovează responsabilitatea și sustenabilitatea.

În concluzie, Sistemul de Garanție-Returnare din România, gestionat de RetuRO, este o afacere extrem de profitabilă, dar una care ridică mari semne de întrebare cu privire la transparență și responsabilitate. În timp ce obiectivele ecologice ale sistemului sunt lăudabile, lipsa de claritate în gestionarea fondurilor subminează încrederea publicului și ridică întrebări despre eficiența reală a acestei inițiative. Având în vedere sumele imense implicate, este esențial ca RetuRO să devină mai transparentă și să ofere explicații clare despre modul în care sunt utilizate fondurile pentru a asigura funcționarea corectă și eficientă a acestui sistem vital pentru protecția mediului în România.