După 500 de ani de neutralitate, Elveția este gata să abandoneze această politică în fața pericolului rusesc, relatează Politico

După cinci secole de neutralitate, Elveția se află în fața unei posibile schimbări istorice de politică, ca urmare a amenințării crescânde reprezentate de Rusia. Un raport surprinzător, publicat recent, recomandă ca această țară să-și revizuiască poziția de neutralitate și să exploreze cooperarea mai strânsă cu Uniunea Europeană (UE) și NATO. Această propunere vine în contextul unei Europe tot mai îngrijorate de acțiunile președintelui rus, Vladimir Putin, care reprezintă un risc major pentru stabilitatea continentului, scrie Politico.

O reexaminare a neutralității Elveției

Raportul, elaborat de un grup de experți și lansat joi, sugerează că Elveția ar trebui să colaboreze mai îndeaproape cu UE și NATO pentru a dezvolta o „capacitate de apărare comună”. Aceasta ar marca o schimbare semnificativă față de politica de neutralitate strictă pe care Elveția o menține încă din 1515.

„De la atacul Rusiei asupra Ucrainei, neutralitatea a devenit din nou un subiect de dezbatere politică, atât la nivel intern, cât și extern. Presiunea asupra Elveției de a-și clarifica poziția este în creștere”, se arată în raport, care solicită o „revizuire” a politicii de neutralitate a țării, scrie Politico.

Unul dintre factorii principali care determină această reexaminare este impactul pe care neutralitatea Elveției l-a avut asupra exporturilor de armament. În 2023, exporturile de armament ale Elveției au scăzut cu 27%, ajungând la mai puțin de 700 de milioane de franci elvețieni (aproximativ 746 de milioane de euro), o scădere cauzată atât de restricțiile stricte privind exporturile de armament, cât și de încetarea achizițiilor de sisteme de apărare aeriană de către Qatar, după Cupa Mondială din 2022.

Ce schimbări aduce aderarea deplină la Schengen pentru români și economia țării

Ce să adaugi în butoi dacă varza murată a ieșit prea sărată. Trucul pe care îl foloseau bunicii

Raportul subliniază, de asemenea, necesitatea de a revizui interdicția privind reexportul de arme, care a creat tensiuni în relațiile Elveției cu alte țări europene ce doresc să trimită arme Ucrainei, dar care conțin componente fabricate în Elveția.

Implicații și reacții

Propunerile raportului sunt considerate „explozive” în contextul politic elvețian și au fost întâmpinate cu critici încă dinainte de publicare. Opozanții au acuzat guvernul de favorizare a susținătorilor NATO și UE în componența comisiei de experți. Se așteaptă ca raportul să întâmpine opoziție în Parlamentul elvețian, în special din partea partidelor pacifiste de stânga și a celor naționaliste de extremă dreapta.

Raportul nu recomandă renunțarea completă la neutralitate și aderarea la NATO, dar sugerează întărirea relațiilor cu această alianță militară și cu UE, prin antrenamente comune, apărarea împotriva rachetelor balistice și exerciții bilaterale și multilaterale.

Un alt aspect important al raportului este recomandarea de a crește cheltuielile militare la 1% din PIB până în 2030, față de nivelul actual de 0,76%. Deși o invazie a Elveției este puțin probabilă, raportul avertizează că țara este deja ținta războiului hibrid, incluzând dezinformarea, spionajul și atacurile cibernetice.

O relație mai strânsă cu UE și NATO

În ultimele luni, Consiliul Federal al Elveției a dat semnale clare că dorește să îmbunătățească relațiile cu NATO și UE în domeniul securității și apărării. De exemplu, o delegație elvețiană a călătorit recent în Luxemburg pentru a discuta posibile sinergii și oportunități de cooperare cu Agenția de Suport și Achiziții a NATO.

De asemenea, în această lună, Consiliul Federal a aprobat participarea Elveției la două proiecte ale Cooperării Structurate Permanente (PESCO) ale UE, unul privind mobilitatea militară și altul privind apărarea cibernetică.

Jean-Marc Rickli, expert la Centrul de Politică de Securitate de la Geneva, subliniază că Elveția dorește să demonstreze că își îndeplinește rolul în cazul în care va avea nevoie de ajutor militar din partea țărilor europene sau NATO. „Există un element reputațional — Elveția ar putea fi văzută ca un beneficiar gratuit care nu cooperează cu statele europene”, a declarat Rickli.

În concluzie, schimbarea politicii de neutralitate a Elveției este o posibilitate reală, determinată de noile amenințări și de presiunile internaționale. Decizia finală va fi, însă, rezultatul unor dezbateri intense în cadrul țării, având în vedere istoria sa lungă de neutralitate și tradițiile puternice legate de această politică.