Oamenii au un strămoș comun și nu este Adam, confirmă un nou studiu

De-a lungul secolelor, Biblia ne-a învățat că toți oamenii provin din Adam și Eva. Cu toate acestea, cercetările științifice moderne au dezvăluit că povestea este mult mai complexă și mai profundă. În loc de a descinde dintr-un cuplu unic, oamenii, împreună cu toate celelalte forme de viață de pe Pământ, împărtășesc un strămoș comun unic: o celulă simplă, dar esențială, cunoscută sub numele de LUCA (Last Universal Common Ancestor).

LUCA, rădăcina tuturor formelor de viață

LUCA, care se traduce prin „Ultimul Strămoș Comun Universal”, este considerat a fi strămoșul tuturor formelor de viață, de la cele mai mici bacterii până la cele mai mari animale, precum balenele albastre. Fiecare ființă vie care trăiește pe Pământ astăzi derivă din acest strămoș microscopic unic.

Cercetările sugerează că LUCA a existat acum aproximativ 4 miliarde de ani, chiar înainte ca Terra să își stabilizeze condițiile pentru a susține viața așa cum o cunoaștem astăzi. Această celulă primitivă este considerată a fi baza evoluției, o entitate care a dat naștere celor trei mari grupuri de organisme: Bacteria, Archaea și Eukarya. Fiecare dintre acestea a continuat să evolueze independent, conducând la diversitatea biologică pe care o vedem în prezent.

LUCA, mai vechi decât s-a crezut inițial

Până de curând, cercetătorii credeau că LUCA a apărut cu aproximativ 4 miliarde de ani în urmă, la 600 de milioane de ani după formarea Pământului. Cu toate acestea, noi studii sugerează că LUCA ar fi putut exista cu aproximativ 400 de milioane de ani mai devreme decât s-a crezut inițial, adică în timpul Hadeonului, o perioadă extrem de timpurie din istoria Terrei.

Cutremur în România, vineri dimineață. În ce zonă a țării s-a produs, cât de intens a fost

Ciclonul Boris face prăpăd în Italia. Viituri puternice, 1000 de oameni au fost evacuați

Această descoperire schimbă înțelegerea noastră asupra originii vieții și sugerează că procesul de evoluție a început mai devreme și poate că a fost mult mai rapid decât se presupunea anterior. De asemenea, ne oferă indicii valoroase despre modul în care viața ar putea evolua pe alte planete cu condiții similare.

Evoluția și adaptabilitatea: cheia supraviețuirii

LUCA nu era o ființă solitară. De fapt, acest organism primitiv trăia într-un mediu subteran bogat în fier și sulf, într-un ecosistem complex care depindea de reciclarea substanțelor chimice din atmosferă și de transformarea acestora în nutrienți necesari supraviețuirii. LUCA nu avea nevoie de oxigen și își producea hrana din elementele chimice din mediu, bazându-se pe hidrogen, dioxid de carbon și azot pentru a supraviețui.

Această capacitate extraordinară de adaptare și metabolizare a fost cheia pentru supraviețuirea sa și a permis altor organisme microbiene să prospere în acest ecosistem primitiv. Astfel, evoluția vieții nu a fost un proces izolat, ci un efort de colaborare între diferite microorganisme care au format un ecosistem interdependent.

Ce au descoperit cercetătorii

Studiile recente au relevat că LUCA avea un metabolism simplu, dar eficient, și un sistem imunitar primitiv, trăind într-un mediu cu o comunitate de microorganisme interconectate. Acest ecosistem primitiv recicla resursele din mediul înconjurător și susținea evoluția ulterioară a vieții.

Cercetătorii au utilizat o metodă specială pentru a calcula când a apărut LUCA, comparând genele din genomurile speciilor vii și numărând mutațiile care au avut loc de la separarea acestora de strămoșul comun. Această metodă a dus la concluzia că LUCA a existat acum aproximativ 4,2 miliarde de ani.

Implicații pentru viața din Univers

Aceste descoperiri au implicații uriașe nu doar pentru înțelegerea noastră asupra evoluției pe Pământ, ci și pentru cercetarea vieții pe alte planete. Studiul sugerează că procese similare ar putea fi în desfășurare pe alte biosfere asemănătoare cu Terra, ceea ce ridică posibilitatea ca viața să fie mai comună în Univers decât am crezut inițial.

Cercetările asupra lui LUCA ne oferă o privire asupra originilor noastre și a modului în care viața ar putea evolua în alte medii extraterestre. Pe măsură ce tehnologia avansează și continuăm să studiem genomurile și filogeneza organismelor, descoperiri suplimentare ar putea dezvălui noi perspective asupra rădăcinilor vieții și asupra posibilităților vieții dincolo de planeta noastră.

Concluzie

Strămoșul comun al umanității și al tuturor formelor de viață nu este Adam, ci o celulă microscopică cunoscută sub numele de LUCA. Această descoperire revoluționară schimbă felul în care înțelegem originile vieții și evoluția sa pe Pământ, dar și dincolo de limitele planetei noastre. În loc să fie un proces îndelungat și complicat, evoluția a început devreme și a avansat rapid, oferind un nou punct de plecare pentru explorarea vieții în univers.