Planeta „Vulcan”: A noua planetă uitată a secolului al XIX-lea, demontată de Albert Einstein
În 1846, astronomul și matematicianul Urbain Le Verrier a încercat să localizeze o planetă care nu fusese văzută niciodată de oameni. Uranus se mișca în moduri neașteptate, conform teoriei gravitației newtoniene, iar Le Verrier a sugerat că aceste discrepanțe ar putea fi explicate de existența unei alte planete dincolo de Uranus.
Pe baza calculelor sale, a prezis cu exactitate orbita acestei planete necunoscute, iar astronomul german Johann Gottfried Galle a confirmat descoperirea pe 23 septembrie 1846, la doar un grad de locul prezis, descoperind astfel planeta Neptun.
Observații și eșecuri
După acest succes, Le Verrier a fost chemat să studieze orbita lui Mercur, dar a întâmpinat dificultăți. Orbita excentrică a lui Mercur nu se potrivea cu previziunile teoriei newtoniene, așa că Le Verrier a propus existența unei alte planete, pe care a numit-o Vulcan, în onoarea zeului roman al focului.
Astronomii au început să raporteze observații ale planetei Vulcan, prima fiind făcută de Edmond Modeste pe 26 martie 1859. Le Verrier a calculat orbita prezisă a planetei Vulcan, estimând că ar trebui să tranziteze Soarele de două până la patru ori pe an. Cu toate acestea, toate observațiile ulterioare ale lui Vulcan s-au dovedit a fi fie pete solare, fie alte planete cunoscute, fie stele apropiate.
Deși Vulcan a fost un subiect de discuție timp de aproximativ 70 de ani, niciodată nu a fost observată în mod concret. În 1879, ziarele au raportat că Vulcan ar urma să tranziteze Soarele, conform calculelor astronomului Theodor von Oppolzer, dar acest lucru nu s-a întâmplat niciodată.
Demontarea de către Einstein
Planeta Vulcan a fost în cele din urmă demontată de teoria relativității generale a lui Albert Einstein. Teoria lui Einstein a fost capabilă să prezică traiectoria lui Mercur fără a fi necesară existența altor planete care să îi afecteze orbita. Conform teoriei relativității generale, gravitația este rezultatul curburii spațiu-timpului de către obiecte masive, iar obiectele mai apropiate de aceste obiecte masive sunt mai afectate.
Astfel, schimbările și oscilațiile orbitei lui Mercur puteau fi explicate prin teoria relativității generale, fără a fi nevoie de planete suplimentare. Aceasta explicație era valabilă și pentru orbitele Pământului, Marte și Jupiter, care sunt mai puțin afectate de curbură, dată fiind distanța lor mai mare față de Soare.
Planeta Vulcan, care a fost odată considerată o posibilă a noua planetă a Sistemului Solar, s-a dovedit a fi doar o iluzie. Descoperirile și teoriile ulterioare, în special contribuțiile lui Einstein, au demontat ideea acestei planete, demonstrând cât de mult poate evolua înțelegerea noastră asupra universului odată cu progresul științific.