Pantazi Ghica, scriitorul blestemat în amor. ”Craiul de Curte Veche” și-a pus capăt zilelor din cauza iubirilor neîmplinite
Una dintre poveștile de iubire cel mai puțin cunoscute din literatura română este, fără îndoială, cea a scriitorului Pantazi Ghica, unul dintre cei trei crai despre care Mateiu Caragiale vorbește în celebrul său roman ”Craii de Curte Veche”. Poetul și-a luat singur viața după ce a suferit o decepție cumplită în dragoste.
Fratele mai mic al lui Ion Ghica, fostul premier al României
Pantazi Ghica, fratele mai mic al celebrului scriitor Ion Ghica, este o figură remarcabilă a literaturii române din secolul al XIX-lea.
Deși mai puțin cunoscut decât fratele său, acesta a avut o carieră literară și politică semnificativă, lăsând în urmă o moștenire literară diversificată. Viața sa, marcată de lupte personale și profesionale, s-a încheiat în mod tragic, dar contribuțiile sale rămân relevante pentru cultura română.
Pantazi Ghica vede lumina zilei, pentru prima dată, într-o zi frumoasă de primăvară, în data de 15 martie 1831, la București, într-o familie de boieri. Tatăl său, Dimitrie Ghica, a fost o personalitate politică importantă, ceea ce-i oferă tânărului Pantazi acces la o educație de primă clasă.
Studiază la Colegiul Național Sfântul Sava din București, unde este coleg de liceu cu unele dintre cele mai mari nume ale literaturii române, precum Vasile Alecsandri sau Alexandru Odobescu.
O carieră literară strălucită
Pantazi Ghica debutează în literatură în anii 1850, perioadă în care începe să publice poezii și proză în diverse reviste literare. Este un scriitor prolific, abordând o varietate de genuri literare, de la poezie și nuvele, la piese de teatru și articole de critică literară.
În poezie, scriitorul explorează teme romantice, reflectând influențele literaturii europene din acea vreme. În proză, el este cunoscut pentru nuvelele sale, care abordează aspecte sociale și politice, criticând adesea corupția și nedreptățile din societatea românească.
Se implică în dezvoltarea teatrului românesc, creând lucrări dramatice primite foarte bine în epocă. Una dintre cele mai cunoscute piese ale sale este „Doi frați”, care reflectă complexitatea relațiilor umane și dilemele morale.
Pantazi Ghica a fost, de asemenea, un jurnalist activ și un critic literar incisiv. A colaborat cu numeroase publicații, unde și-a exprimat adesea opiniile despre evoluțiile politice și culturale ale vremii. Articolele sale critice au contribuit la dezbaterile literare și politice ale secolului al XIX-lea.
Unul dintre cei mai dedicați politicieni români
Pe lângă activitatea sa literară, Pantazi Ghica a avut și o carieră politică semnificativă. Un susținător înrăit al Unirii Principatelor Române, autorul participă activ la mișcările politice care duc la acest eveniment istoric.
După Unire, Pantazi Ghica ocupă diverse funcții administrative, inclusiv cea de prefect și de deputat. Este un reformator dedicat, militând pentru modernizarea societății românești.
Se implică, de asemenea, în numeroase inițiative menite să îmbunătățească sistemul de învățământ și infrastructura țării, fiind, mai ales, un politician renumit pentru integritatea și angajamentul său față de binele public.
Își pune capăt zilelor din pricina unor decepții amoroase
Simte primii fiori ai iubirii, în tinerețe, atunci când se îndrăgostește nebunește de Wanda, o tânără poloneză cu ochi ageri și voce seducătoare.
Cei doi trăiesc o poveste de iubire ca în basme, însă realitatea crudă îl lovește pe scriitor, atunci când află că femeia vieții sale îi este infidelă.
”Ceea ce a făcut ca tainicul meu simţământ de iubire să se închege a fost numai mila. Când am auzit-o pe Wanda mărturisindu-mi plângând traiul ei cel chinuit de vitregia nevestei de-a doua a tatălui său, un polonez beţiv, se înţelege, care o ducea de azi pe mâine cârpind haine şi
curăţând pete şi am aflat că umblase să o vândă cum făcuse şi cu o soră a ei mai mare, pentru ca s-o scap, m-am hotărât să trec peste prejucăţi şi s-o ridic până la mine.”, mărturisea scriitorul Pantazi Ghica.
Dezamăgit și îndurerat, Pantazi Ghica pică în ghearele depresiei. Nu iese din casă cu lunile și se refugiază în muncă. Caută plăceri frivole și pasagere în brațele damelor de companie. Ani mai târziu, la venerabilă vârstă de 51 de ani, o cunoaște pe Ilinca Arnoteanu.
Tânăra îi fură inima, motiv pentru care o cere în căsătorie. Tragedia lovește, din nou, sufletul poetului, atunci când viitoarea lui soție moare, răpusă de boală, cu puțin timp înainte de nuntă.
Depresia mușcă tot mai tare din trupul său plăpând. Tratamentul medicamentos nu-și mai face efectul, motiv pentru care scriitorul ia o decizie drastică. Pe 17 iulie 1882, Pantazi Ghica își pune capăt zilelor, înghițind un pumn de pastile.