Călugărul care a pus bazele geneticii, dar nu i-au fost recunoscute meritele pe timpul vieții. Cum a murit uitat de toți Gregor Mendel VIDEO

Johann Gregor Mendel s-a născut la data de 20 iulie 1822 în Heinzendorf bei Odrau (astăzi Odry, Cehia), care făcea la momentul respectiv parte din Imperiului Austriac.

El a fost nu doar un călugăr în cadrul Ordinului Sfântului Augustin, ci și un cercetător științific de mare angajament. Cunoscut drept fondatorul geneticii, numele său este asociat cu celebrele „Legi Mendel” ale eredității.

Cine a fost Mendel, de fapt – Contribuțiile pe care le-a adus eredității

Mendel și-a petrecut copilăria la o fermă deținută de familia sa, unde a început să facă progresele în ceea ce privește domenii ca grădinăritul sau apicultura.

Interesul pe care l-a dobândit pentru cercetare a fost încurajat de preotul satului, care i-a recunoscut potențialul și l-a îndrumat către studii superioare, spre marele noroc al tuturor.

Cât costă să comanzi acasă mâncarea pentru Crăciun și Revelion. Suma pe care trebuie să o plătești ca să nu mai stai în bucătărie

Dezvăluirile cutremurătoare despre ultimele momente de viață ale lui Andrei Ionescu. Ce ar fi provocat moartea soțului regretatei Ileana Stana Ionescu

După absolvirea gimnaziului, Johann Gregor Mendel s-a înscris la Institutul de Filozofie din Olmütz și ulterior s-a alăturat vieții monahale la abația augustină St. Thomas din Brünn. Aici, el și-a schimbat numele din Johann în Gregor.

Sub îndrumarea profesorilor pe care i-a avut, a început să studieze variația plantelor, focalizându-se, în mod deosebit, pe hibridizarea acestora.

Una dintre cele mai importante contribuții ale lui Mendel la știință a fost realizată prin experimentele pe care le-a întreprins pe plantele de mazăre între anii 1856 și 1863.

Aceste experimente absolut uluitoare au dus negreșit la formularea celor trei legi fundamentale ale eredității: uniformitatea hibrizilor în prima generație (F1), segregarea caracterelor în a doua generație (F2) și asortarea independentă a caracterelor în a doua generație (F2). Cu toate astea, călugărul nu s-a oprit aici.

Johann Gregor Mendel

Meritele nu i-au fost recunoscute decât după ce a murit

Deși lucrarea sa, intitulată „Experiențe asupra hibridizării plantelor”, a fost prezentată în 1865 la Societatea de Istorie Naturală din Moravia și publicată în 1866, ea nu a primit recunoașterea meritată în timpul vieții lui Mendel, din păcate.

Abia la începutul secolului al XX-lea, cercetători precum Hugo de Vries, Carl Erich Correns și Erich von Tschermak au recunoscut importanța descoperirilor sale, redescoperind legile eredității și acordându-i meritele cuvenite.

În ciuda eforturilor sale de a se remarca în domeniu, Mendel a fost ignorat de comunitatea științifică în timpul vieții sale. A murit la vârsta de 61 de ani, în data de 6 ianuarie 1884, în localitatea Brünn, din Austro-Ungaria, în anonimat.

Cu toate acestea, contribuția pe care a adus-o la înțelegerea eredității, dar și la bazele geneticii moderne a fost recunoscută în mod postum și rămâne esențială în domeniul biologiei chiar și astăzi, la atâta timp de la dispariția sa.

Despre Gregor Mendel se poate spune că a fost un pionier al metodelor științifice, deschizând calea către o înțelegere mai detaliată a modului în care caracteristicile sunt transmise de la o generație la alta. Metodele precise de hibridizare și experimentare pe care le-a folosit călugărul au pavat drumul pentru evoluția ulterioară a geneticii și a domeniilor conexe.

Astfel, tot ceea ce a lăsat în urmă Mendel intră într-o categorie aparte, studiile sale fiind unele dintre cele mai prețioase contribuții la știința modernă, reprezentând o punte de acces între descoperirile din trecut și progresele viitoare în înțelegerea și aplicarea principiilor genetice în diverse domenii, de la agricultură la medicină, și așa mai departe.

Din păcate, cazul acestuia nu este singular, atunci când vorbim despre inventatori sau oameni de știință. Mulți sunt cei care au suferit sorți identice, în contextul în care munca nu a fost recunoscută pe timpul vieții sau, mai rău, în cazul altora, le-a fost furată. Poate cel mai bun exemplu în acest sens este Nikola Tesla, omul de știință care a fost „văduvit” de invențiile sale, multe dintre acestea fiind atribuite, în mod absolut incorect, lui Thomas Edison.