”Dosarul cu șină” de la ANAF nu pleacă nicăieri. De ce rămâne digitalizarea fiscului doar un vis frumos, iar e-Factură și e-Transport nu sunt o soluție

Deși România se mândrește cu una dintre cele mai rapide viteze ale internetului la nivel mondial, paradoxul digitalizării sale instituționale este evident, mai ales când vine vorba de ANAF, agenția națională de administrare fiscală. Cu toate promisiunile repetate de reformă și modernizare, progresele în digitalizarea ANAF par să fie mai degrabă excepția decât regula.

Digitalizarea întârziată: Interese și ineficiență

Digitalizarea ANAF, anunțată cu surle și trâmbițe în urmă cu câțiva ani, trebuia să marcheze o eră nouă în eficiența colectării taxelor și lupta împotriva evaziunii fiscale. Totuși, conform Comisiei Europene, România rămâne la coada Europei la colectarea TVA, cu un deficit alarmant de 35,5% din suma care ar fi trebuit colectată. Acest lucru nu face decât să sublinieze discrepanța între promisiunile teoretice și realitatea practică.

Profesorul de economie Mircea Coșea subliniază că progresul în digitalizarea ANAF este încetinit din cauze ce țin de interese politice. Administrația fiscală, precum multe alte instituții de stat, este adesea percepută ca având un rol politic, protejând anumite grupuri de interese în detrimentul transparenței și corectitudinii.

Tergiversări cu consecințe grave

Această întârziere în digitalizare, care durează de mai bine de un deceniu, este văzută nu doar ca o piedică în eficiența administrativă, ci și ca un factor ce permite menținerea unui status quo favorabil anumitor cercuri de influență. Digitalizarea completă ar aduce o transparență care ar îngreuna manipulările și ar asigura o colectare mai corectă a taxelor.

Cum prepari cele mai gustoase gogoși cu iaurt. Desertul ce îți aduce aminte de copilărie

Cum a devenit Gigi Becali milionar, întâmplător, în anii 90′: „Eu am cumpărat pentru animale, cine avea să știe?”

Un alt aspect menționat de Coșea pentru DCNews.ro este cel al „economiei exotice”, o practică observată în trecut în țări precum Italia, unde evaziunea fiscală era tolerată pentru a stimula consumul și a evita tensiunile sociale în absența unor soluții economice robuste. Este posibil ca o astfel de strategie să fie aplicată și în România, cu toate riscurile pe care le presupune.

Soluții în așteptare: e-Factura și e-Transport

În contextul actual, proiecte precum e-Factura și e-Transport, deși ar putea simplifica și automatiza unele procese, nu sunt suficiente pentru a compensa întârzierile în digitalizare. Problemele structurale și lipsa unei viziuni coerente pentru reforma fiscală digitală subminează potențialul acestor inițiative.

Situația actuală a digitalizării ANAF reflectă o problemă mai amplă a administrației publice românești: dificultatea de a trece de la planuri și promisiuni la implementări efective și funcționale. Pentru ca România să își îmbunătățească colectarea taxelor și să asigure o administrație fiscală eficientă, este esențial ca reformele să fie realizate în mod transparent și departe de influențele politice