Următorul tău inel s-ar putea să aibă un diamant sintetic. De ce nu este fals, cum s-a făcut

O nouă metodă de producere a diamantelor promite să schimbe radical economia pietrelor prețioase.

Această tehnică ce evită temperaturile și presiunile ridicate ar putea reduce drastic costurile de producție, aducând lumea cristalelor fine, cunoscută în ficțiunea științifică drept Epoca Diamantelor, mai aproape de realitate decât am fi crezut vreodată.

O descoperire care ar putea schimba totul

Deși știm cum să producem diamante sintetice încă din anii 1950, procesul dominant necesită temperaturi de 1.300-1.600 °C și 50.000 de atmosfere de presiune, timp de 5-12 zile. Aceasta a fost metoda principală de a satisface cererea industrială pentru diamante ca instrumente de tăiere, precum și de a oferi culori rare în natură pentru cei cu gusturi rafinate.

Cu toate acestea, costul procesului este apropiat de cel al găsirii diamantelor naturale, fie pentru scopuri industriale, fie pentru pietre prețioase clare, astfel încât industria minieră supraviețuiește.

Acest lucru ar putea să se schimbe odată cu anunțul unei metode de producere a diamantelor la presiune atmosferică obișnuită. Temperaturile rămân ridicate – 1.025 °C – dar chiar și așa, aceasta înseamnă economii considerabile în comparație cu căldura necesară în prezent.

Diamantele la presiune scăzută erau considerate a fi o contradicție în termeni. Diamantele naturale sunt create în mantaua Pământului sub forța kilometrilor de crustă, iar majoritatea sunt mai vechi decât viața multicelulară. Versiunea sintetică folosește catalizatori metalici lichizi, dar presiunile din gama Gigapascal au fost considerate totuși esențiale.

Ce spun cercetătorii

Cu toate acestea, cercetătorii de la Institutul pentru Științe de Bază din Coreea au eliminat această premisă, arătând că un aliaj metalic lichid format din galiu, fier, nichel și siliciu poate crește diamante fără a fi nevoie de o presiune mare, într-o atmosferă de hidrogen/metan. Metanul furnizează carbonul din care se formează diamantul.

Această descoperire revoluționară a fost rezultatul ingeniozității umane, a eforturilor neîntrerupte și a cooperării concertate a multor colaboratori”, a declarat profesorul Rod Ruoff.

Cercetătorii sunt încrezători că, cu timpul, vor reuși să îmbunătățească procesul și să producă diamante mai mari și mai complexe. În plus, există speranțe că se vor găsi modalități de a promova stratul de carbon supersaturat care precedă formarea diamantului, ceea ce ar putea face produsele ideale pentru experimentele din domeniul calculului cuantic.

Deși încă nu este pe deplin înțeles de ce această combinație de metale și gaze produce rezultatul dorit, se crede că similaritatea legăturilor dintre siliciu și carbon ar putea fi cheia, cu clusterii de carbon conținând atomi de siliciu care pot servi ca precursori ai diamantului.

În final, această descoperire ar putea revoluționa întreaga industrie a diamantelor, deschizându-le calea pentru a deveni accesibile într-o măsură mult mai mare decât până acum.