A descoperit-o pe Maria Tănase și a fost inspirație pentru romanul „Cel mai iubit dintre pământeni”. Chinurile la care l-au supus tovarășii pe Harry Brauner
Harry Brauner s-a născut în anul 1908, la Piatra Neamț, și a fost fiul lui Herman, un funcționar care lucra într-o fabrică de cherestea, și al Deborei. Familia s-a mutat la Viena, dar a revenit în România după doi ani, stabilindu-se temporar la Brăila, ca mai apoi să se mute în Capitală.
Harry a studiat la Conservatorul din capitală, unde i-a avut ca profesori pe Dumitru Georgescu-Kiriac, Alfonso Castaldi, Ștefan Popescu şi Constantin Brăiloiu.
Profesorul Brăiloiu l-a numit secretar al Arhivei de Folclor de pe lângă Societatea Compozitorilor, iar mai apoi, Dimitrie Gusti, ale cărui cursuri de sociologie le audia la Universitatea din București, l-a inclus în echipa multidisciplinară de cercetare sociologică monografică în satul Drăguș, din care mai făceau parte Mircea Vulcănescu, Paul Sterian, Petru Comarnescu, Margareta Sterian, Tudor Vianu, dr. Mitu Georgescu, Traian Herseni, Emanoil Bucuța și Lena Constante.
Tânărul a lucrat ca profesor de muzică la liceul „Sf. Haralambie” din Turnu Măgurele, apoi a predat la liceele Sf. Sava, Mihai Viteazul și Matei Basarab din București și, în paralel, a fost profesor suplinitor la clasele de istoria muzicii și estetică muzicală de la Conservatorul din București și de la Academia de muzică religioasă.
Al Doilea Război Mondial, începutul necazurilor pentru Brauner
În perioada interbelică, Brauner a realizat numeroase cercetări de teren și s-a ocupat de editarea muzicii românești pe discuri de gramofon la casele Lifa și Columbia.
După izbucnirea celui de-al Doilea Război Mondial, pentru că era de origine evreiască, profesorul a fost concediat din liceele publice și de la Conservator și a reușit, cu greu, să-și găsească un post la liceul evreiesc „Barbu Delavrancea” din București.
Ulterior, Harry Brauner a devenit consilier pentru folclor la Radio și a fost profesor de folclor muzical la Conservatorul din București, iar apoi înființat Institutul de Folclor.
Datorită amiciției cu Lucrețiu Pătrășcanu, instituția a obținut un sediu și a început să funcționeze după criteriile impuse de Harry Brauner. În aceeași perioadă, la ideea muzicologului, s-a înființat Orchestra „Barbu Lăutaru”.
Nici comuniștii nu l-au avut la suflet
Totuși, din cauza relațiilor sale de prietenie cu Lucrețiu Pătrășcanu și cu Lena Constante, care îi era iubită, sau cu soția ministrului, Elena Pătrășcanu, Harry Brauner a fost arestat și inculpat.
Harry Brauner a fost condamnat la ani grei de închisoare pentru crime de înaltă trădare. La eliberare, a primit domiciliu obligatoriu la Viișoara, lângă Slobozia, unde putea primi vizitele artistei Lena Constante, care fusese și ea eliberată din închisoare în același an.
Marin Preda, în romanul „Cel mai iubit dintre pământeni”, îl descrie pe H. Brauner în detenție. Cu toate că nu s-a menționat pe nicăieri asta, toți cunoscuții își puteau da seama că despre el este vorba, de fapt.
A descoperit-o pe Maria Tănase
În calitate de director artistic al casei de discuri, Brauner a jucat un rol crucial în promovarea și înregistrarea cântecelor populare românești.
Multe dintre cântecele celebre ale Mariei Tănase au fost învățate și interpretate sub îndrumarea lui Brauner, care a avut grijă să păstreze autenticitatea și spiritul tradițional al acestor piese.
Ascultând interpretările Mariei Tănase, unii muzicologi au observat chiar și influența lui Brauner în stilul ei de interpretare.
Constanțiu Brăiloiu, un eminent etnomuzicolog român, a remarcat o asemănare între Maria Tănase și Harry Brauner în momentele în care acesta din urmă era într-o dispoziție bună, evidențiind astfel impactul profund pe care Brauner l-a avut nu doar în promovarea cântecelor populare, ci și în modelarea interpretării artistice a Mariei Tănase.