Gazul periculos care ar putea să ne dăuneze. Topirea ghețarilor l-ar putea elibera: Noi consecințe ale schimbărilor climatice

Pândind din adâncime, de sub permafrostul de pe Svalbard, un arhipelag norvegian, un gaz periculos așteaptă să iasă la suprafață.

Deși sună ca introducerea într-un film de groază, este o realitate care ar putea avea consecințe grave.

Vezi și: Lumea noastră, „pe ducă”. Un nou raport îngrijorător ne arată ce vom păți dacă ignorăm schimbările climatice

Metanul, gazul care ar putea ieși la suprafață cât de curând

Milioane de metri cubi de metan sunt blocați sub gheață, iar oamenii de știință au aflat că acest gaz poate migra la suprafață cât de curând.

Dacă ar avea loc o eliberare la scară largă, ar putea crea un ciclu de încălzire în care topirea gheții eliberează gazul captiv, care apoi contribuie la o și mai mare topire. Acest lucru ar duce, în cele din urmă, la creșterea emisiilor de metan.

Topirea permafrostului, care stă constant sub 0°C, a atras atenția în ultimii ani, pe măsură ce micșorarea sa dezvăluie aspecte noi ale trecutului antic al planetei.

Pierderea permafrostului este un rezultat direct al schimbărilor climatice și reprezintă o problemă alarmantă.

Cel de pe Svalbard nu este uniform, ci există zone, în special în vest, care sunt mai calde datorită curentilor oceanici, astfel încât există tendința de a fi mai subțiri acolo.

De asemenea, permafrostul din zonele înalte este mai uscat și mai permeabil în contrast cu gheața saturată a zonelor joase.

Stâncile aflate sub acest strat înghețat sunt adesea surse de combustibili fosili care eliberează metan, care apoi este capturat sub.

Vezi și: La cât de multă schimbare climatică ai fost martor în viața ta?

Riscurile iminente care ne pândesc

Cercetătorii au folosit date istorice colectate de către oamenii de știință și diverse companii comerciale care, de-a lungul anilor, au săpat găuri în permafrost în căutarea depozitelor de combustibili fosili.

Au folosit aceste informații pentru a cartografia permafrostul în întregul Svalbard și pentru a identifica acumulările de gaz metan.

În momentul în care forajează în noroiul înghețat, sondele sunt adesea încălzite pentru a ajuta la înmuierea procesului, dar acest lucru poate duce la măsurători distorsionate ale temperaturii.

Cu toate acestea, observarea tendinței măsurătorilor de temperatură și monitorizarea sondelor pe termen lung a permis echipei să identifice permafrostul, dar și să afle ce ni s-ar putea întâmpla, pe viitor.

Vezi și: De ce sunt oamenii susceptibili la schimbările climatice: ce arată studiile de specialitate, psihologii