Cele mai vechi povești din lume. Unde le găsești, de ce sunt importante pentru istorie

Poveștile relatate de tasmanienii indigeni, coloniștilor albi, par să descrie inundarea strâmtorii Bass, care a avut loc acum 12.000 de ani, precum și poziția stelelor în același interval de timp.

Vezi și: Când berea a adus pacea. Cum a reușit o civilizație străveche din Peru să evite războaiele [VIDEO]

Poveștile poporului Palawa

Înregistrările tradițiilor orale ale populației indigene din Tasmania sunt rare, dar cu excepția unor conexiuni mult mai speculative, acestea par a fi cele mai vechi relatări cunoscute care descriu evenimente reale.

În momentul în care coloniștii britanici au sosit în anul 1803, poporul Palawa trăiau izolare de la inundarea strâmtorii Bass, care separă Tasmania de Australia continentală, la sfârșitul ultimei perioade glaciare.

Ce discurs a ținut Călin Georgescu, după ce l-a depășit pe Marcel Ciolacu în sondajele turului I ale alegerilor prezidențiale: ”A renăscut curajul de a fi român!”

Exit-poll alegeri prezidențiale 2024: Cine sunt candidații care merg în turul 2 

În plus față de faptul că erau extrem de vulnerabili la boli introduse din exterior, Palawa a suferit una dintre cele mai sistematice campanii de exterminare a popoarelor indigene din lume, majoritatea locuitorilor nativi fiind fie uciși, fie deportați pe insula Flinders.

George Augustus Robinson a fost desemnat să mediateze între invadatori și indigeni. Deși nu era antropolog, el a înregistrat o parte din cultura poporului.

Deoarece separarea a avut loc acum 11.960 și 12.890 de ani, acest lucru ar necesita ca poveștile să fi fost transmise timp de 400-600 de generații.

Acest lucru a fost tratat cu scepticism de antropologi, dar o echipă condusă de Dr. Duane Hamacher de la Universitatea din Melbourne a furnizat mai multe dovezi care susțin ideea că amintirile colective ale poporului Palawa se întindeau pe foarte mulți ani.

Vezi și: Care este cea mai veche civilizație ce încă există: Opinia istoricilor, pe ce se bazează

Controverse legate de stele

În afară de izolarea Tasmaniei, Robinson a înregistrat inclusiv referințe despre o stea strălucitoare din sud care nu s-ar fi mișcat, ca parte a unei povești care relata relația dintre Moeherne și Droemerdeenne, copiii stelei Soarelui și ai Lunii.

Pentru ca o stea să nu apară ca fiind în mișcare, ea trebuie să fie aproape de un pol ceresc. În prezent, aceasta este situația pentru Polaris în emisfera nordică, făcând-o utilă pentru călătorii rătăciți.

Cu toate acestea, Hamacher și co-autorii au oferit o explicație plauzibilă: povestea provine dintr-o perioadă când steaua Canopus era mult mai la sud pe cer.

Nicio stea strălucitoare nu a fost la fel de aproape de Polul Sud cum Polaris este de Polul Nord, dar acum 12.000 de ani Canopus era suficient de aproape, se pare.

Fiind a doua cea mai strălucitoare stea din cer, atunci și acum, Canopus ar fi ieșit în evidență mult mai mult decât Polaris și ar fi părut să se miște doar marginal în timpul nopții.

Cu toate confuziile lui Robinson cu privire la stelele la care se referă povestea, Hamacher subliniază că, dacă cealaltă figură cheie raportată ar fi fost Sirius, povestea ar descrie aproape perfect cele mai strălucitoare stele din perioada când strâmtoarea Bass a fost inundată.

Vezi și: Colțul de Rai din România ascuns de civilizație. Locul pe care trebuie să-l vezi măcar o dată în viață