De ce gorilele de munte nu pot fi ținute la Zoo. Caracteristicile care le fac vulnerabile, ce tentative au fost făcute

Grădinile zoologice din toată lumea dețin diverse specii de maimuțe, inclusiv primate, de la cimpanzei și urangutani, până la gorile de câmpie. Cu toate acestea, gorilele de munte nu s-au putut adapta vieții în captivitate, indiferent de condițiile bune pe care le-au avut, iar cercetătorii cred că au găsit motivul acestei inadaptări.

Ce probleme au gorilele de munte în captivitate

Gorilele de munte sunt o subspecie de gorile estice, ce pot fi găsite în pădurile de la mare altitudine din munții vulcanici Virunga din centrul și estul Africii, și din Parcul Național Bwindi din Uganda.

De regulă, sunt ceva mai mici decât gorila estică, dar au o blană considerabil mai groasă, adaptată la condițiile friguroase din zonele montane în care trăiesc, unde temperaturile pot coborî ocazional chiar și sub 0 grade Celsius.

Conform ultimului studiu, mai există doar 1.063 de indivizi ce trăiesc în sălbăticie. Astfel, gorilele de munte sunt considerate o specie amenințată cu dispariția, dar, mulțumită eforturilor de conservare, au putut fi înmulțite, astfel încât riscul extincției lor s-a diminuat în ultimii ani.

Citește și: De ce narvalul nu poate fi ținut în captivitate. Care este explicația, ce tentative au fost făcute

Dar, un lucru inedit despre ele este faptul că n-au putut fi ținute niciodată în captivitate, într-o grădină zoologică. Au existat câteva încercări de-a lungul anilor ’60 și ’70, dar care s-au încheiat tragic.

De ce nu pot fi ținute în grădini zoologice

Totuși, una dintre cele mai reușite tentative s-a înregistrat în 1969, la Grădina Zoologică din Koln, Germania. Atunci, o pereche de gorile de munte, botezate Coco și Pucker, au fost aduse din Munții Virunga din Rwanda.

Administratorii Zoo sperau ca perechea să se înmulțească, dar, spre stupoarea tuturor, s-a dovedit că ambele exemplare erau, de fapt, femele.

Gorilele de munte au reușit să aibă o viață relativ fericită, supraviețuind cu o dietă ce conținea spanac, broccoli, ceapă, țelină, lăstari de bambus, germeni de grâu și alte legume.

Citește și: Povestea tristă a unicului elefant hibrid din lume. Cât a trăit, ce s-a întâmplat cu el

Dar, în 1978, Coco și Pucker s-au îmbolnăvit brusc, contractând o infecție bacteriană, murind la câteva luni una după cealaltă. În urma necropsiei, s-a constatat că ambele sufereau de un defect congenital al sistemului imunitar.

Dincolo de soarta tristă a celor două exemplare, se știe că gorilele de munte mor aproape întotdeauna de tinere atunci când sunt ținute în captivitate.

Care a fost cea mai reușită tentativă

Cauza nu este pe deplin cunoscută, mai ales că suratele lor, gorilele de câmpie, s-au adaptat fără probleme vieții într-o grădină zoologică și chiar s-a împerecheat, ceea ce e un semn destul de clar al stării lor generale de mulțumire.

Una dintre teoriile avansate este aceea că gorilele de munte au o dietă foarte specifică, făcută din nu mai puțin de 142 de tipuri de fructe, frunze, semințe, boabe, rădăcini și lăstari.

Este foarte dificil să recreezi această dietă în captivitate, la mare depărtare de ținutul lor natal, așa că este posibil ca animalele să nu rămână sănătoase din cauza alimentației insuficient de diversă.

Pe de altă parte, s-a mai sugerat că gorilele de munte ar putea fi mult mai sensibile la stres, ceea ce are un impact negativ asupra sistemului lor imunitar și a capacității acestuia de a lupta cu infecțiile.

Citește și: Cum poți cântări un tigru. Metoda la care nu te-ai fi gândit, legătura ciudată cu un condiment

Totuși, este posibil ca gorilele de munte să fie protejate în sanctuare naturale. Centrul Senkwekwe din Parcul Național Virunga, în estul Congo,  este unica facilitate din lume înființată pentru puii orfani de gorile de munte.

Aici, experții au grijă de tinerele exemplare ale căror familii au fost ucise de braconieri sau în timpul interminabilelor războaie locale, hrănindu-le și jucându-se cu ele toată ziua.

Gorilele de munte nu sunt singurele creaturi ce nu pot fi ținute în captivitate. Nici narvalul, „inorogul oceanelor”, nu poate fi ținut în captivitate, fiind niște animale foarte sensibile și, la fel ca gorilele de munte, afectate puternic de stres.