Românul de geniu care a inventat stiloul și i-a învățat pe țărani carte. Fascinanta poveste a lui Petrache Poenaru VIDEO
Petrache Poenaru, un om cu o inteligență excepțională și o educație solidă, s-a născut pe 10 ianuarie 1799 în localitatea Benești, județul Vâlcea.
El este recunoscut ca fiind inventatorul stiloului, dar contribuția sa în ceea ce privește dezvoltarea țării noastre nu se oprește aici.
Vezi și: Românii care au schimbat lumea
Evoluția lui Petrache Poenaru
Primii ani de școală i-a urmat la Craiova, iar apoi și-a continuat studiile în București, unde a frecventat Colegiul Sfântul Sava, sub îndrumarea mentorului său, Gheorghe Lazăr. Ulterior, a studiat la Academia Greacă de la Măgureanu. În anul 1821, Petrache Poenaru a devenit secretar și om de încredere al lui Tudor Vladimirescu.
Petrache Poenaru a făcut parte din primul grup de bursieri români care au beneficiat de oportunitatea de a studia în străinătate, mai întâi la Viena, apoi la Paris. În 1831, s-a întors în țară cu o pregătire solidă în domeniul mineralogiei și geologiei.
La data de 25 mai 1827, în timpul șederii sale în Franța, Petrache Poenaru a obținut un brevet de invenție pentru „condeiul portăreț, fără sfârșit, alimentându-se însuși cu cerneală”. Acest dispozitiv este strămoșul stiloului modern și l-a folosit pentru a copia cărți și tratate necesare studiului său, deoarece nu avea suficiente resurse financiare pentru a le cumpăra.
Spre sfârșitul anului 1831, adică în momentul în care Petrache Poenaru s-a întors în Țara Românească, autoritățile pregăteau deja deschiderea școlilor naționale în capitalele de județe. Așadar, la scurt timp, el a fost numit inspector al școlilor și profesor de fizică și geometrie la Colegiul Sfântul Sava. În septembrie 1832, a devenit director al Eforiei școlilor.
S-a străduit să convingă autoritățile de importanța studiului pentru absolut oricine, inclusiv pentru țărani
Tânărul pedagog a avut un rol semnificativ în elaborarea Regulamentului școlilor și în organizarea învățământului urban în 1832, precum și a celui rural, în 1838. El s-a străduit să convingă autoritățile acelor timpuri de importanța educației copiilor țăranilor.
Pentru învățământul rural, Petrache Poenaru a conceput un conținut diferit față de cel al școlilor urbane. Acest conținut se concentra pe lucrarea pământului și pe economia gospodăriei.
În decursul celor zece ani în care a fost direct implicat în educația din mediul rural, Petrache Poenaru a pregătit aproximativ 2.000 de învățători, a organizat revizoratul școlar, a dezvoltat „tabele lancasteriene” și a reușit să pună bazele unor școli mici în satele românești. Astfel, a contribuit semnificativ la dezvoltarea educației în zonele rurale ale Țării Românești.
În 1846, Petrache Poenaru s-a căsătorit cu Caliope, fiica paharnicului Constantin Hrisoscoleu, și a devenit proprietarul moșiei Bordei, care avea o suprafață de 80 de hectare. În 1875, moșia a trecut în proprietatea lui Constantin Lecca, fiul pictorului Lecca. Cuplul a avut două fiice, Elena și Smaranda.
În această perioadă, PPoenaru și-a continuat activitatea didactică la Colegiul Sfântul Sava. A publicat manuale de geometrie și algebră, a elaborat Vocabularul francezo-românesc, un dicționar foarte utilizat în acea epocă, a înființat o bibliotecă cu 10.000 de volume, un muzeu și o tipografie.
Împreună cu alți profesori, a contribuit la apariția gazetei numită Muzeul Național. De asemenea, săptămânalul Învățătorul satului, o publicație editată de Poenaru, a fost distribuit în mediul rural și conținea sfaturi etice și practice pentru țărani.
În timpul Revoluției din 1848, a devenit membru al Comisiei pentru dezrobirea țiganilor. Cu toate acestea, după înăbușirea mișcării revoluționare, autoritățile l-au atacat vehement, acuzându-l că instituțiile pe care le-a condus au pregătit ideile revoluționare între români.
Petrache Poenaru a continuat să se implice în domeniul educației și a avut un rol important în elaborarea Legii pentru instrucția publică din 1864, în calitate de efor.
Doi ani mai târziu, el a fost unul dintre inițiatorii și ulterior președintele Societății pentru Învățătura Poporului Român. În 1870, în ultimii ani ai vieții sale, Petrache Poenaru a devenit membru al Academiei Române. Petrache Poenaru a trecut în neființă șa data de 2 octombrie 1875, la vârsta de 76 de ani.
Vezi și: 10 invenții despre care nu știai că sunt făcute de români