De ce narvalul nu poate fi ținut în captivitate. Care este explicația, ce tentative au fost făcute
Destul de puțin cunoscuți marelui public, narvalii sunt niște animale neobișnuite, șansele de a admira un exemplar din această specie într-un acvariu fiind minime. Au existat doar două asemenea încercări de-a lungul timpului, amândouă sfârșite rău.
De ce narvalul nu rezistă într-un acvariu
Narvalul reprezintă o specie cu adevărat stranie de balene cu dinți ce trăiește în apele reci ale Oceanului Arctic. Poate atinge o dimensiune între 3,9 și 5,5 metri, fără a pune la socoteală dintele spiralat care se ivește din capul lui, precum cornul unui inorog.
De altfel, acest dinte ciudat al narvalului a fost cel care a dat naștere, în vremurile medievale, legendei inorogului. Doar acesta poate atinge o lungime medie de doi metri și o greutate de până la 10 kilograme.
Citește și: Ce este un wholphin, animalul hibrid din oceane. Din ce specii diferite a rezultat, care este explicația
Asemenea coarnelor cerbului, acest dinte pare a fi o caracteristică sexuală secundară pentru masculi, folosită pentru a-și impune rangul și, poate, ca armă. Femelei narvalului îi lipsește acest dinte special.
Firea lor timidă și sperioasă îi face relativ greu de studiat, de aceea multe aspecte ale comportamentului lor au rămas necunoscute până azi. De aceea, s-a încercat studierea lor în condiții de captivitate. Fără a fi descurajat de o asemenea provocare, Acvariul New York din Coney Island a făcut prima încercare de acest fel, găzduind un narval, în 1969.
Câte tentative au fost făcute
Exemplarul tânăr a fost botezat Umiak, după numele canoelor folosite la vânătoare de populația inuită din regiunea arctică. Umiak a fost capturat chiar de către aceștia, ei povestind că puiul le-a urmat ambarcațiunea până la tabăra lor, după ce îi omorâseră mama pentru hrană.
Pentru a nu fi singur, Umiak a fost pus în compania unei femele din specia balenelor albe, cel mai probabil o belugă, ce a început să se comporte ca o mamă adoptivă. Personalul acvariului a raportat că aceasta îl hrănea cu mari cantități de lapte amestecate cu scoici fărâmițate, dietă ce părea să-l facă pe narval fericit.
Din păcate, viața lui în captivitate n-a durat mult. Umiak a murit pe 7 octombrie 1969, de pneumonie, la mai puțin de un an de la aducerea sa în acvariu, conform celor scrise la acea vreme de ziarul The New York Times.
A doua încercare de a ține un narval în captivitate a fost făcută în 1970, de Acvariul Vancouver din Canada. Eforturile au început în 1968, când directorul de atunci al instituției, Murray Newman, a sperat că aducerea unui narval va trezi interesul publicului pentru speciile mai retrase în scopul conservării acestora.
Ce se întâmplă cu narvalul în captivitate
Newman, alături de un echipaj de marinari ghidată de inuiți, s-a îndreptat către marea din jurul Insulei Baffin pentru a captura un narval, dar vreme de două săptămâni încercarea n-a avut succes, conform Vancouver Sun.
Newman s-a întors în zonă în 1970 tot într-o tentativă nereușită, dar, până la urmă, a decis cumpărarea unui exemplar tânăr de mascul de la o comunitate de vânători inuiți din zona fiordului Grise.
Animalul a fost botezat Keela Luguk, cuvântul pentru narval din unele dialecte inuite. În august 1970, acvariul a reușit să mai captureze două femele și trei pui de narval, care au fost puse împreună cu Keela Luguk.
Deși inițiativa a fost, inițial lăudată de public și presă, lucrurile au lut curând o altă întorsătură. În mai puțin de o lună, în septembrie 1970, cei trei pui au murit. Până în noiembrie, au decedat și cele două femele.
Ei au născut legenda inorogilor
Opinia publică a devenit tot mai vehementă, cerând eliberarea lui Keelșa Lunguk, rămas singurul narval din acvariu. Dar directorul Newman n-a făcut acest lucru, astfel că, pe 26 decembrie, a murit și Keela.
Motivul pentru care par să nu se adapteze în captivitate nu este foarte clar. Este un lucru comun să putem admira prin marile acvarii ale lumii cele mai apropiate rude în viață, balenele beluga, ce par a duce o viață lungă și liniștită.
În schimb, este evident că narvalii sunt excepțional de sensibili. Legendarul lor „corn” este plin cu 10 milioane de nervi ce le permite să detecteze orice schimbare subtilă a temperaturii, presiunii, nivelul unor particule din apă și multe altele.
Studiile au mai arătat că această specie este foarte sensibilă, de asemenea, la zgomotul făcut de activitățile umane. Astfel, chiar și o singură navă care trece prin mediul lor poate fi suficientă pentru a le perturba comportamentul. Prin urmare, sunt puține șanse să avem ocazia de a mai admira un narval în captivitate, într-un acvariu.