Ce se află sub deșertul Sahara, de fapt. Secretele din adâncuri ale pustiului, nu te-ai fi așteptat
Deșertul Sahara este cel mai mare pustiu fierbinte al Pământului, cu o suprafață de 9,2 milioane de kilometri pătrați, aproximativ cât întinderea SUA. De obicei, asociem deșerturile cu marile întinderi de dune de nisip și temperaturi ce îl fac ostil vieții. Dar mulți oameni se întreabă ce se află, de fapt, sub „marea de nisip” care ocupă aproape o treime din Africa.
Ce se află sub deșertul Sahara, de fapt
Deșertul Sahara ascunde multe secrete, chiar dacă la suprafață pare doar o uriașă întindere aridă. În zona de coastă a sa, agitația continuă a apelor mării au fărâmițat rocile timp de milioane de ani, transformându-le în nisip.
Sub stratul de sedimente oceanice, vei găsi o zonă sedimentară de rocă nisipoasă, creat de presiunea uriașă a straturilor de deasupra ei.
Dacă vei săpa și mai adânc, s-ar putea, pe de o parte, să găsești petrol sau fosile, create pe măsură ce substanțele minerale s-au infiltrat în organismele decedate, pietrificându-le.
În interiorul deșertului, nisipul poate fi format tot prin mărunțirea rocilor de râurile de altădată și de alte fenomene meteorologice, mai ales de vânturi.
Dar, în timp ce imaginea clasică despre deșerturi este cea a dunelor de nisip, deșertul Sahara nu este acoperită de nisip decât într-o proporție mică, de aproximativ 15%, la fel ca marea lor majoritate. Restul reprezintă pământ uscat, aflat sub un strat de argilă roșie crăpată de la temperaturile extreme.
Secretele din adâncuri ale pustiului, nu te-ai fi așteptat
Dar ce se află sub solul acesta? Se pare că multe lucruri interesante. Sahara nu a fost mereu un deșert arid, așa cum îl vedem astăzi.
Un studiu recent a arătat că la fiecare 21.000 de ani, pustiul se transformă într-o savană luxuriantă, fenomen cauzat de „vibrația” Terrei pe axa sa, ceea ce are un impact asupra anotimpurilor și determină cantitatea de energie solară primită de această regiune a planetei.
În 2010, oamenii de știință au descoperit dovezi ale existenței unui lac cu apă dulce preistoric sub dunele din Sahara, despre care se crede că s-a format acum 250.000 de ani, pe măsură ce Nilul a inundat zona, revărsându-se prin canale joase.
El a fost supranumit „Sistemul Nubian” și se află sub teritoriile a patru țări: Libia, Sudan, Ciad și Egipt. Experţii care l-au investigat susțin că apele Nilului au ocupat, la acea vreme, o suprafață de circa 108.800 kilometri pătrați.
„Acest lac și-ar putea avea originea din revărsarea Nilului prin Wadi Tushka, cel mai jos punct din zona de vest a fluviului. Originea acestuia prin revărsarea apelor se potrivește cu ipoteza recentă a originii Nilului și integrarea lui în sistemul de drenaj al Africii Centrale”, au scris autorii studiului menționat.
„Datele topografice se adaugă numărului tot mai mare de dovezi ale existenței lacurilor din Pleistocenul timpuriu și mijlociu în zona Africii Centrale, lucru ce ar fi ajutat migrația oamenilor acelor timpuri”, au adăugat aceștia.
Conform cercetătorilor, speciile hominine din Pleistocen și-au făcut așezări în vecinătatea marilor lacuri preistorice, pentru a fi aproape de o sursă de apă.