Marele cutremur Kanto, unul dintre cele mai tragice cataclisme din istorie. Câte victime a făcut, care a fost cauza morții majorității lor, de fapt

Acum un secol, la 1 septembrie 1923, un cutremur cu magnitudinea estimată de 7,9-8,2 a lovit orașul Tokio și zona învecinată acestuia. Cunoscut drept Cutremurul Kanto, el reprezintă unul dintre cele mai mari cataclisme din istorie, omorând aproximativ 105.000 de persoane. Cu toate acestea, majoritatea lor și-au pierdut viața dintr-o cu totul altă cauză decât prăbușirea clădirilor, iar specialiștii spun că tragicul eveniment ar trebui redenumit.

Marele cutremur Kanto, unul dintre cele mai tragice cataclisme din istorie

Pe 1 septembrie 1923, cu două minute înainte de ora prânzului, un cutremur cu o magnitudine estimată între 7,9 – 8,2 a lovit capitala Japoniei, Tokio, și zona învecinată acesteia. Astfel, orașul Yokohama a fost lovit chiar mai rău decât Tokio, deși ambele au fost devastate. Dezastrul a provocat circa 105.000 de decese, potrivit cifrelor oficiale.

Dar lucrul cel mai șocant a fost că marea majoritate a victimelor n-a decedat din cauza prăbușirii clădirilor la seism, ci de incendiile uriașe ce s-au declanșat imediat după acesta. Acestea au mistuit case și birouri, astfel că 90% din casele din Yokohama au ars, iar 60% din locuitorii din Tokyo au rămas fără adăpost.

Potrivit unui ziar al vremii, istoricul incendiu cauzat de cutremur a fost anticipat de un seismolog japonez al acelor timpuri, Imamura Akitsune, profesor asistent de seismologie la Universitatea Imperială din Tokio. El a afirmat încă că un mare cutremur va lovi regiunea Tokio și a avertizat public că acesta va fi urmat de incendii devastatoare.

Imagini rare cu Gabriela Lucuțar înainte să devină Regina Întunericului. Cum arăta celebra afaceristă acum câțiva ani, nu o mai recunoști

De ce fotbaliștii de la Kosovo au ieșit de pe teren, cu doar câteva minute înainte de finalul meciului cu România. Gesturile indecente îndreptate către suporterii tricolorilor

Pentru a preveni un dezastru, Imamura a sugerat și anumite măsuri de luat, precum interzicerea lanternelor cu kerosen și crearea de bariere între clădirile noi pentru limitarea împrăștierii focului.

Cum se întâmplă adesea, Imamura n-a fost profet în țara lui, iar avertismentele sale au fost ignorate, ba chiar ridiculizate de ceilalți seismologi.

Tokio, devastat după incendiile ce au urmat cutremurului de la 1 septembrie 1923

Câte victime a făcut, care a fost cauza morții majorității lor, de fapt

Omori Fusakichi, mai ales, un coleg mai în vârstă, a respins îngrijorarea lui Imamura, bazându-se pe ideea adânc înrădăcinată că un cutremur se produce foarte rar pe o vreme cu vânturi puternice, ceea ce însemna că nu putea exista destul vânt pentru a împrăștia eventualele incendii.

Dar, firește, Omori s-a înșelat amarnic, iar cutremurul din 1 septembrie a fost urmat de un iad fierbinte, declanșat de limbile de foc a numeroase incendii, ce au fost propagate rapid de vânt. Iar asta s-a întâmplat și din cauză că, în momentul producerii seismului, fiind ora prânzului, multe persoane își pregăteau mâncarea la foc.

În doar 30 de minute, peste 100 de incendii izbucniseră deja în tot orașul, a spus, într-o declarație, Charles Scawthorn, cercetător la Pacific Earthquake Engineering Research Center, din cadrul Universității Berkeley.

Acestea au „înghițit” extrem de ușor casele localnicilor, făcute în majoritate din lemn și hârtie, conform tradiției. În unele locuri, incendiile s-au unit, creând adevărate vârtejuri de foc a căror putere a făcut inutilă intervenția pompierilor.

Sediul Poliției Metropolitane Tokio, cuprins de flăcări și aflat în apropierea parcului unde incendiile au omorât peste 35.000 de persoane

Totodată, peste între 35.000 și 40.000 de oameni se adunaseră într-un parc din apropiere de râul Sumida, în speranța că vor scăpa de flăcările uriașe, fiind în câmp deschis. Dar o „tornadă de foc” ale cărei flăcări se spune că ajungeau până la 100 de metri înălțime, a pârjolit zona, doar 300 de persoane supraviețuind incendiului.

„Yokohama, orașul a aproape o jumătate de milion de suflete, devenise o vastă câmpie de foc ce devora niște foi de hârtie.. Ici și colo rămăsese câte o clădire, câteva ziduri sfărâmate, ca niște pietre deasupra întinderii flacării. Orașul a dispărut”, a scris Henry W. Kinney, editor al revistei Trans-Pacific Magazine, aflat în Yokohama când a izbucnit dezastrul.

Împăratul Taishō și împărăteasa Teimei erau în vacanță în munți și astfel au scăpat de dezastru. Dar japonezii au tras multe învățăminte în urma dezastrului, chiar dacă au aflat lucrurile respective prin cea mai dură și tragică modalitate.

La ora actuală, ei sunt în avangarda studierii și prognozării cutremurelor, precum și în cea a incendiilor ce pot urma acestora.

Tomoaki Nishino, de la Universitatea din Tokio, a explorat, într-un studiu, impactul focului și tiparul după care acesta se împrăștie, mai ales în legătură cu direcția și viteza vântului. El a analizat modul în care un eventual incendiu s-ar propaga în orașul Kyoto, în cazul unui eveniment similar cu cel din 1923.

„Incendiile mari ce urmează unui seism nu depind doar de mărimea acestuia, ci și de alte condiții, precum vremea și arhitectura zonei. Dacă în acea zonă se află multe construcții rezistente la incendiu sau o densitate mică de clădiri, catastrofa nu se poate declanșa”.

Oricum, unii oameni de știință sunt de părere că denumirea catastrofei din 1923 ar trebui schimbată din Marele Cutremur Kanto, în Marele Incendiu Kando, dată fiind cauza decesului majorității victimelor.