Descoperire arheologică spectaculoasă la mănăstirea Igriș. Ce au găsit cercetătorii la abația medievală, de când datează

O descoperire arheologică majoră a fost făcută la mănăstirea medievală din Igriș, comuna Sânpetru Mare, județul Timiș. Ea a fost realizată în cadrul unei campanii de săpături efectuată în luna iulie de specialiști de la Muzeul Național al Banatului și ai Institutului de Arheologie al Universității Catolice ”Pázmány Péter” din Budapesta.

Descoperire arheologică spectaculoasă la mănăstirea Igriș

În luna iulie s-a desfășurat o campania de săpături arheologice sistematice la mănăstirea medievală de la Igriș, com. Sânpetru Mare, jud. Timiș. Aceasta este una dintre cele două mănăstiri de pe teritoriul țării noastre ce au aparținut călugării aparținând ordinului cistercian, cealaltă aflându-se la Cârța, județul Sibiu.

Abația a fost întemeiată de călugării de la Pontigny, Franța, în anul 1179, cu sprijinul oferit de Ana de Châtillon, prima soție a regelui Béla al III-lea al Ungariei, originară din Franța.

Nucleul ordinului cistercian l-au constituit călugării mănăstirii benedictine din Cîteaux (în latină Cistercium) din Franța, care sub conducerea abatelui Robert de Molesme s-au decis în anul 1098 să respecte cu cea mai mare strictețe Regula Sfântului Benedict, așa cum a fost scrisă de Benedict de Nursia în anul 540. Larga răspândire a cistercienilor a început sub conducerea sfântului Bernard de Clairvaux (Saint Bernard).

Decizia oficială a UEFA în cazul meciului România – Kosovo. Amenzile usturătoare primite de FRF, după scandalul izbucnit

Metroul ce arată precum un muzeu: unde se află cele mai frumoase stații subterane din lume, mii de oameni le vizitează în fiecare an

Din partea Muzeului Național al Banatului (MNB) au participat la săpături dr. Daniela Tănase, responsabil științific, Zsuzsanna Kopeczny, arheolog medievist, Ștefan Popa, biolog, iar de la Institutul de Arheologie al Universității Catolice ”Pázmány Péter” din Budapesta au venit dr. Balázs Major și Bendeguz Tobias, arheologi, conform comunicatului postat pe pagina oficială de Facebook de către MNB.

Mănăstirea de la Igriș a fost înființată în 1179 de călugării cistercieni și a fost distrusă total în 1526, de otomani

Ce au găsit cercetătorii la abația medievală, de când datează

Cercetările s-au concentrat în partea de sud-est a corpului mănăstiresc, unde potrivit principiilor arhitecturale cisterciene stabilite de abatele Bernard de Clairvaux în prima jumătate a secolului XII, se afla sufrageria, încăperea care adăpostea sursa de încălzire și bucătăria mănăstirii.

Rezultatele săpăturilor arheologice au fost spectaculoase, fiind găsite ziduri, încăperi cu podele, canale de aducțiune și de scurgere a apei care provin din mai multe faze de construire a clădirilor din cursul secolelor XII-XV/XVI, conform sursei citate.

Aceste structuri construite dovedesc iscusința constructorilor din Evul Mediu în materie de inginerie hidraulică, domeniu în care călugării cistercieni au fost inovatori.

De mare importanță este și descoperirea unei locuințe cu cuptor, databilă în secolele XI-XII, anterioară construirii mănăstirii înființate în anul 1179.

Cu prilejul cercetărilor din campania arheologică a anului 2023, colecția Muzeului Național al Banatului s-a îmbogățit cu fragmente arhitecturale sculptate în gresie, monede și o cantitate însemnată de ceramică din secolele XIII-XV.

Mănăstirea Igriș a devenit locul de înmormântare al regelui Andrei al II-lea al Ungariei, fiul regelui Béla al III-lea și al Anei de Châtillon, precum și al soției sale, Yolanda de Courtenay, fiică a împăratului latin al Constantinopolului, Pierre d’Auxerre, decedată în 1233.

În 1241, odată cu marea invazie tătară, așezământul monahal de la Igriș a fost asediat și distrus, iar biserica și mormintele regale au fost profanate.

La scurt timp după aceea, după anul 1247, mănăstirea a fost refăcută cu sprijin regal, însă a fost din nou ruinată în timpul răscoalei cumanilor din 1279 – 1283.

În anul 1357 avea doar șase călugări și a mai funcționat, cu greu, până în anul 1500, când a fost închisă. Imperiul Otoman a ocupat zona în anul 1551, iar cinci ani mai târziu aceștia au distrus total mănăstirea.