Orfan de tată de la o vârstă fragedă, familia a vrut să-l facă șef de gară. Cum a devenit actor Vladimir Maximilian

Vladimir Maximilian s-a născut în anul 1882, în orașul Buzău, în cadrul unei familii de vânzători, dar a devenit orfan de tată înainte de a împlini vârsta fragedă de un an.

Viitorul actor a fost crescut de către mama sa și de o mătușă care își doreau să-l vadă devenind șef de gară.

După finalizarea studiilor liceale, tânărul l-a căutat pe Ion Luca Caragiale, care, în acea perioadă, era proprietarul restaurantului din gara orașului, vrând cu tot dinadinsul să intre în această lume magică de care se simțea fascinat.

Vladimir Maximilian „la moșie”, împreună cu copilul său

Începuturile unui mare actor, Vladimir Maximilian

Frapat de mirajul artei, Vladimir Maximilian a plecat către București, a susținut examenul de admitere la Conservatorul de Muzică și Artă Dramatică și a fost acceptat în clasa ilustrului actor și pedagog Constantin Nottara.

Câte zile trebuie să fie vânturată varza ca să nu facă floare și să se mențină crocantă toată iarna

Calitatea aerului din Capitală s-a înrăutățit considerabil. Principala sursă de poluare

Demonstând calități remarcabile în comedie, a fost angajat, în anul 1901, în timp ce încă era student, la Teatrul Național. Aici a fost coleg cu cei mai eminenți actori ai epocii: Aristizza Romanescu, Agatha Bârsescu, Petre Liciu, Vasile Leonescu, Ion Niculescu, Vasile Toneanu, Iancu Brezeanu, Hasnaș, Soreanu și Catopol.

Tânărul din Buzău a strălucit într-o varietate de genuri, de la teatru clasic la operetă, de la comedie la dramă. Totuși, din cauza unui salariu modest, a fost nevoit să opteze pentru turnee în provincie pentru a-și asigura traiul.

„În această goană după pâine, i-a ieşit în cale vechiul său prieten din copilărie, N. Leonard (părinții lui Leonard fuseseră chiriașii părinților lui Maximilian), care, şi mai în mizerie decât el, umbla cu picioarele goale în galoşi.

Viitorii mari interpreţi ai operetei trebuiau să păşească pe drumul gloriei într-o singură pereche de ghete, pe care o purtau cu schimbul”, declara, despre acesta, Nicolae Gărdescu.

Maria Filotti (Veta) în piesa O noapte furtunoasă, alături de (de la stânga la dreapta): Gh. Timică (Nae Ipătescu), Silvia Dumitrescu (Zița), I. Iancovescu (Rică Venturiano), Aurel Athanasescu (Chiriac), Leny Cales (Spiridon) și Vladimir Maximilian (Jupân Dumitrache).

A fondat o companie de teatru alături de Lucia Sturdza Bulandra

Bucureștiul nu avusese anterior o trupă permanentă de operetă. Eforturile și abilitățile acestui individ au fost cele care au impulsionat-o.

Vladimir Maximilian, Nae Leonard, Ciucurette, Soreanu, Carussy, Timică, Cigalia, Marietta Ionașcu, Florica Florescu, Margareta Dan, Elena Mavrodi, Anny Aurian, Zilly Roșianu, Marilena Bodescu și mulți alții au experimentat în această trupă, inițial condusă de Grigoriu și, după retragerea sa, preluată de Maximilian.

Aceștia au realizat contribuții valoroase care au adus prestigiu genului și au atras un număr semnificativ de spectatori la teatru în acea perioadă.

După război, alături de colegii săi distinși Lucia Sturdza Bulandra, Tony Bulandra, Ion Manolescu și G. Storin, Maximilian a intrat în cea de-a doua etapă a carierei sale, fondând compania dramatică Bulandra-Manolescu- Maximilian -Storin.

Chiar din primul sezon, această trupă și-a câștigat locul în inimile publicului bucureștean cu producții precum Magnificul încornorat de Crommelynck, Burghezul gentilom de Moliere, Revizorul de Gogol, Slugă la doi stăpâni de Goldoni. Urmează apoi piese precum Livada de vișini de Cehov, Domnișoara Nastasia de G. M. Zamfirescu, Volpone de Jonson, Profesiunea doamnei Warren de Shaw, Topaze și Marius de Pagnol.

În 1931, distinsul actor și animat de teatru, sărbătorea împlinirea a 30 de ani pe scenă și era omagiat de jurnalistul Ioan Massoff: „E un lucru oarecum curios, deşi perfect explicabil. De câte ori am deosebita plăcere să fac o vizită soţilor Maximilian, încep să apreciez căsnicia cu binefacerile ei. O atmosferă calmă, îmbietoare la reverie, soți fericiți care îndrăgesc o minune de copilaş, în sfârșit, toate merg pe roate.

Maximilian în intimidate constitue o exemplificare plastică a afirmaţiei cum că un mare actor îşi are două personalităţi bine distincte: una pe scenă şi una în viaţa de toate zilele. Cred că n-o să se supere d. Maximilian dacă voi afirma că în viața de toate zilele are apucături burgheze. Căci cuvântul acesta hulit atâta vreme tinde pe zi ce trece să se reabiliteze, el semnificând, după toate aparențele, un om cumsecade. Aceasta nu-l împiedică defel să fie unul din cei mai culţi actori ai noştri, bibliofil pasionat, care nu ține biblioteca de pură fudulie sau pentru a-i acoperi zidul”, spunea acesta despre Vladimir Maximilian.