Catedrala Canterbury, locul neașteptat vizat de cercetători. Ce caută oamenii de știință pe istoricul monument

Catedrala Canterbury, a cărei construcție s-a încheiat acum aproape un mileniu, în 1077, este una dintre cele mai faimoase construcții religioase creștine din Marea Britanie. Ea este reședința Arhiepiscopului de Canterbury, cel mai înalt ierarh al Bisericii Anglicane, dar este cunoscută și pentru asasinarea arhiepiscopului Thomas Becket, în 1170, cancelar al Angliei în timpul regelui Henric al II-lea. De curând, celebrul edificiu religios a primit o utilitate neașteptată din partea oamenilor de știință.

Catedrala Canterbury, locul neașteptat vizat de cercetători

O echipă de cercetători britanici a văzut ceva special în milenara construcție creștină din Canterbury. Beneficiind de un acoperiș generos, catedrala a devenit locul preferat al oamenilor de știință pentru „vânarea” prafului cosmic.

Dr. Penny Wozniakiewicz și Dr. Matthias van Ginneken studiază micrometeoriții, cele mai mici fragmente ale prafului cosmic ce-și croiesc drum către Pământ. Studierea acestora permite înțelegerea mai bună a fenomenelor cosmice din Sistemul Solar și de dincolo de el.

„Sunt interesată să aflu cât mai multe despre praful cosmic ce ajunge pe Pământ. De fapt, caut acest praf atât în spațiu, cât și pe suprafața planetei”, a declarat Dr. Wozniakiewicz, de la Universitatea din Kent, penbtru IFLScience.

„Dacă studiezi cu atenție suprafețele navelor spațiale vei observa că toate prezintă mici „ciupituri” formate prin impactul cu particulele cosmice foarte mici, dar care se deplasează cu o viteză foarte mare. Ciocnirea cu obiectele spațiale făcute de om lasă în urmă adevărate cratere de impact pe suprafața acestora.

Un foarte bun exemplu sunt urmele lăsate de aceste ciocniri pe suprafața celulelor solare ce alimentează Telescopul Spațial Hubble”, a adăugat cercetătoarea.

Urmele lăsate de impactul cu microparticulele din praful cosmic sunt vizibile pe celulele solare ce alimentează Telescopul Spațial Hubble

Ce caută oamenii de știință pe istoricul monument

Între 20.000 și 40.000 de tone de praf cosmic ajung la planeta noastră, dar nu toată cantitatea reușește să atingă suprafața acestuia. Majoritatea arde în atmosferă și doar o mică parte ajunge nevătămată la sol, sub formă de mici sfere, chiar dacă sunt topite de traversarea atmosferei terestre. În aceste mici bile, se află compuși cosmici ce pot dezvălui originea lor.

De ce ar trebui să renunți la staniol pentru a înveli alimentele, conform experților în sănătate alimentară

500 de tineri au ieșit în stradă, la Universitate, pentru a protesta împotriva lui Călin Georgescu: ”Iubirea de țară nu-i legionară!”

„Credem că majoritatea acestor micrometeoriți provine de la asteroizi. Fiecare impact între asteroizi produce cantități uriașe de praf cosmic. Iar acest praf, datorită unor procese, precum efectul razelor solare, își pierd impulsul și încep să se rotească către Soare.

Unele dintre aceste particule se intersectează cu orbita Pământului și sfârșesc prin a deveni micrometeoriți. Dar nu cunoaștem exact legătura dintre praful cosmic, meteoriți și asteroizi”, a explicat Dr. van Ginneken pentru IFLScience.

Pentru a răspunde la întrebările legate de praful cosmic, cercetătorii trebuie să analizeze o cantitate relativ semnificativă de mostre. Iar micrometeoriții nu sunt chiar colorați ca neoanele dintr-o discotecă pentru a fi observați cu ușurință. De aceea, echipa a privit, la propriu, către acoperișul Catedralei din Canterbury.

„În mod ideal ai nevoie de un acoperiș mare și vechi, pentru că cele vechi au acumulat, în timp, mai mult material din spațiu, așa că este mai probabil să găsești și micrometeoriți”, a adăugat van Ginneken.

„Pot vedea catedrala din apartamentul meu. M-am uitat la ea și mi-am spus: e un loc perfect, pentru că acoperișul ei este chiar gigantic și aproape sigur foarte vechi, cel puțin pe anumite porțiuni. Există zone unde acesta are și 120 de ani vechime, așa că e perfect.

Cercetătorii s-au „înarmat” cu perii, fărașe și un aspirator cu putere mică pentru a aduna praful acumulat pe acoperișul istoricei construcții. Praful a fost ulterior spălat și au fost căutați micile sfere ce desemnau micrometeoriții, dar și alte materiale cu magnetită în ele.

În plus, Dr. van Ginneken a călătorit și până în Antarctica în căutarea prafului cosmic. Datorită izolării sale, acela este un loc unde se poate găsi în cantități mai mari.

Dar cum călătoria până la extremitatea sudică înghețată a planetei nu este chiar un lucru simplu, cercetătorii au mărturisit că se vor concentra pe obiective mai apropiate, adică pe acoperișurile mai multor altor catedrale din Marea Britanie.