I-a făcut pe români să râdă în hohote și fost asemănat cu Chaplin, dar Vasile Vasilache a murit prea devreme, „din cauza soacrei”

Vasile Vasilache a apărut pe lume la data de 26 octombrie 1907, în Huși, și și-a câștigat notorietatea în perioada interbelică, pe întreg teritoriul țării, datorită reprezentațiilor de revistă în care evolua împreună cu la fel de simpaticul Nicolae Stroe.

Împreună, cei doi aveau să fie asociați cu și mai celebrii Stan și Bran, așa cum îi numeau românii, maniera de interpretare a celor doi artiști autohtoni fiind similară cu cea a comicilor mai devreme menționați.

Vasile Vasilache și Nicolae Stroe

Începuturile: cum l-a cunoscut pe Nicolae Stroe

Îndrăgostit de muzică într-un mod fără egal, Vasile Vasilache a debutat interpretând la pian, din culise, la un spectacol de comedie, ceea ce i-a deschis drumul spre eternitate.

Într-una dintre seri, la o reprezentație din Parcul Oteteleșanu, în care apăreau V. Maximilian, Nora Piacentini, Fory Etterle, tânărul din prim-plan, Ion Niculescu-Brună, nu a putut să își onoreze angajamentul din cauza faptului că s-a îmbolnăvit.

S-au închis pârtiile de schi din Sinaia din cauza viscolului și a furtunilor de zăpadă. Alertă pentru turiști

Cât au costat călătoriile cu avionul la Nisa ale lui Marcel Ciolacu. Premierul a publicat facturile emise de Nordis pe contul său de TikTok

Înlocuitorul său în spectacol a fost Nicolae Stroe, iar pianistul din umbră, Vasile Vasilache, a apărut pe scenă cu o tavă în mână.

Așa s-au întâlnit pentru prima oară Stroe și Vasilache, legând o prietenie strânsă care a evoluat mai apoi în celebrul cuplu comic, prezent în filmul românesc Bing-Bang, realizat în 1935, primul film cu sunet produs în România, pentru compania Majestic, desfășurându-și mai apoi activitatea la grădina Teatrului Nou, Alhambra sau Cărăbuș.

Actorul s-a căsătorit cu Tanți Căpățână, o altă actriță renumită încă din perioada interbelică, și au avut un fiu, viitorul compozitor Vasile Vasilache junior.

Vasile Vasilache și Nicolae Stroe

Moartea comicului român, Vasile Vasilache

În data de 4 aprilie 1944, la ora 13:30, deasupra Bucureștiului s-ai ivit  313 bombardiere americane însoțite de 119 avioane de vânătoare, având ca țintă complexul feroviar Gara de Nord.

În timpul alarmei, care era cea de-a doua din acea zi, după un exercițiu de apărare desfășurat cu două ore mai devreme, familia actorului a căutat refugiu în adăpostul antiaerian din Cotroceni.

O variantă relatată în acea perioadă susține că soacra uitase în locuință o mică pungă cu bijuterii sau o haină de blană și l-ar fi trimis de îndată pe Vasilache să le recupereze, însă exact în momentul în care a intrat în casă, o bombă aruncată dintr-un un avion american a căzut în apropiere.

Actorul a fost prins sub dărâmături și a suferit răni grave. Transportat la Spitalul Militar, a pierit în data de 10 aprilie 1944 și a fost înmormântat a doua zi, la Cimitirul Bellu.

„Prin moartea lui Vasile Vasilache în urma bombardamentului de la 4 aprilie, scena românească a pierdut un animator şi un actor de valoare.

Ca actor, Vasilache a impersonat un tip de om greu de uitat: omul timid şi zăpăcit de societate şi întâmplări potrivnice a cărui deşteptăciune, stânjenită la început, se dumireşte uimitor şi joacă renghiu la urmă celorlalţi, care fac pe deştepţii fără să fie.

Mijloacele lui teatrale au fost humorul fin şi subtil, nuanţa psihologică, gestul de amănunt, insinuarea naivităţii şi stângăciei, sugestia zăpăcelii pentru rezolvarea finală a dovedirii unei inteligenţe blânde, curate, pline de bunătate.

O notă sentimentală, de adevărată omenie, colora prezenţa acestui interpret de reviste şi comedii muzicale care astfel şi-a avut un stil propriu.

Moldovean din ţinutul cu dealuri blânde şi podgorii cu voie bună şi curată contemplaţie al Huşilor, Vasilache aduce pe scenă ceva din veselia isteaţă a lui Ion Creangă, ceva din poznele lui Nastratin, stilizate pe linia unui humor modern, dospind din sentimentalitate, nostalgie şi naivitate, humor înrudit oarecum cu acela al lui Charlie Chaplin”, scria Petru Comarnescu, Revista Fundațiilor Regale, 1944.