Dantura perfectă a oamenilor din Antichitate, explicată de specialiști. De ce aveau dinți impecabili fără aparate dentare și pastă de dinți
Oamenii din Antichitate aveau o dantură perfectă, după cum se observă la craniile ce au fost descoperite de-a lungul timpului. Fără aparate dentare, pastă de dinți bogată în fluor sau extracții de măsele de minte, aceștia aveau dinți impecabili, iar specialiștii au explicat de ce.
De ce aveau oamenii preistorici dinți impecabili
Un specialist a observat că cei mai mulți dintre vânătorii-culegători aveau o sănătate dentară aproape perfectă. Aparent, ortodonții și dentiștii ar fi fost rareori necesari în Epoca de Piatră. Ulterior, însă, dantura oamenilor s-a degradat.
„Muzeul în care lucrez are mii de cranii antice din toată lumea. Majoritatea craniilor din ultimele câteva sute de ani sunt un coșmar pentru un dentist: sunt pline de carii și infecții, dinții sunt înghesuiți în maxilar și aproximativ un sfert dintre ele au dinții impactați.
Craniile fermierilor preindustriali sunt, de asemenea, pline de carii și abcese cu aspect dureros, dar mai puțin de 5 la sută dintre ele au dinții de minte impactați.”, a scris biologul evoluționist Daniel Lieberman în cartea sa, „The Story of the Human Body” (”Povestea corpului uman”, n.r.).
Conform experților, unul dintre cei mai importanți factori din spatele acestei tendințe de degradare a danturii umane este micșorarea maxilarelor, ceea ce a dus la înghesuirea dinților. În ultimele câteva secole, dinții de minte afectați au devenit incredibil de comuni – un indiciu clar al maxilarului tot mai înghesuit al oamenilor.
De ce s-a modificat dantura umană
În anul 2015, cercetătorii au studiat 292 de schelete umane descoperite în Levant, Anatolia și Europa, datate între 28.000 și 6.000 de ani în urmă. Constatările lor au arătat că oamenii din comunitățile agricole mai recente aveau maxilarele inferioare mai mici și cu forme diferite în comparație cu cele ale oamenilor vânători-culegători care au trăit înaintea lor.
Acest lucru, au argumentat ei, este probabil să reflecte schimbarea radicală a dietelor oamenilor. Înainte de apariția agriculturii, în urmă cu aproximativ 12.000 de ani, oamenii consumau carne și plante nemodificate, care erau mai dure și necesitau mai multă mestecare.
După această revoluție agricolă, oamenii au avut un acces mai larg la alimente precum legumele ușor de mâncat, produsele cerealiere și orezul, care necesitau mai puțină forță a maxilarului pentru a fi consumate.
Situația s-a schimbat total în epoca modernă, odată cu apariția alimentelor procesate și ultraprocesate, care abia necesită o activitate semnificativă a maxilarului pentru a fi consumate.
Cercetătorii au observat că intervalul de timp este extrem de scurt în ceea ce privește evoluția – este posibil să se vadă diferența în doar câteva generații – astfel încât este puțin probabil ca modificarea dimensiunii maxilarului să fie de natură genetică. În schimb, cei mai mulți cred că maxilarele mai mici sunt o reflectare a alimentelor consumate în copilărie, în timpul dezvoltării maxilarelor.
”Trăim o epidemie a maxilarelor”
Impactul dietei asupra danturii este atât de important încât unii oameni de știință spun că trăim o „epidemie a maxilarelor” ce are un efect larg răspândit asupra sănătății globale. Pe lângă problemele dentare, cercetătorii cred că maxilarele mai mici au un impact asupra cavității bucale și a căilor respiratorii, ceea ce duce la apnee în somn și sforăit.
La rândul lor, tot mai mulți oameni se confruntă cu privarea de somn, ceea ce poate crește riscul de boli de inimă, hipertensiune arterială, depresie, cancer și boala Alzheimer. Oamenii de știință au propus câteva modalități prin care „epidemia maxilarelor” ar putea fi redusă.
Aceștia cred că soluția cheie este de a ajuta la dezvoltarea unui maxilar inferior robust în timpul copilăriei timpurii prin practici de bază, cum ar fi oferirea de gumă de mestecat fără zahăr copiilor, precum și hrănirea bebelușilor cu alimente mai puțin moi după ce aceștia trec la alimente solide.