Ce îi face pe unii oameni să nu creadă în știință: lipsa de educație nu este singurul factor

Încrederea în adevăr este un subiect important de discuție în această eră controversată în care trăim. Modul în care răspundem la cele mai mari urgențe globale ale vremurilor noastre depinde de rezultatul acestei discuții, la nivel înalt.

Un nou sondaj realizat pe 705 persoane din Statele Unite sugerează că educația nu influențează acceptarea generală a științei, așa cum a sugerat odată așa-numitul „model de deficit de informație”.

„Acest lucru este oarecum surprinzător”, explică doi cercetători de la Universitatea din Maribor din Slovenia.

Ce susțin oamenii de știință

Deși este probabil adevărat că încrederea în știință depinde oarecum de o mai bună înțelegere a procesului științific în sine, psihologii Nejc Plohl și Bojan Musil susțin că educația poate juca doar o parte din rolul în „determinarea încrederii în anumite domenii ale științei”.

Cutremur în România, vineri dimineață. Ce magnitudine a avut și unde s-a produs

14 – 1 = 1 nu este ecuația corectă. Mută un singur băț de chibrit pentru a afla răspunsul în doar 5 secunde, precum elevii de clasa a II-a

Încrederea generală în știință reprezintă o problemă diferită. Este legată doar de educație la nivel corelațional. Când se iau în considerare alți factori, asocierea dispare, explică Plohl și Musil.

Noul studiu arată, de asemenea, că deschiderea către schimbarea punctului de vedere este un factor deosebit de puternic.

Această deschidere este considerată un aspect al smereniei intelectuale.

În ultimii ani, conceptul a fost legat de încrederea în vaccinurile COVID-19.

Într-un studiu, de exemplu, cercetătorii au descoperit că cei care arată mai puțină smerenie intelectuală au mai multe șanse să aibă atitudine anti-vaccin.

„Deoarece afirmațiile științifice pot contrazice convingerile și așteptările indivizilor cu privire la lume, posibilitatea de a-și schimba opinia atunci când se confruntă cu dovezi alternative poate fi crucială pentru construirea încrederii între indivizi și comunitatea științifică”, scriu, de asemenea, Plohl și Musil.

Dar, deși deschiderea oamenilor la nou a fost al doilea cel mai puternic factor pe care cei doi psihologi l-au identificat în sondajul lor, aceasta a explicat doar o mică parte din imaginea de ansamblu.

Plohl și Musil cred că psihologii ar putea trece cu vederea câteva modalități majore de a îmbunătăți încrederea publicului în știință.