Cum a fost descoperită epava Titanicului, de fapt: realitatea este bulversantă

Epava Titanicului a fost descoperită în 1985 de o echipă condusă de Robert Ballard și Jean-Louis Michel. Deși evenimentul a fost unul epocal, ținând cont de interesul larg pentru uriașa navă care s-a scufundat în aprilie 1912, misiunea celor doi, la acel moment, era cu totul alta, căutarea celebrei epave fiind doar o „acoperire” pentru adevăratul scop al cercetătorilor lor marine.

Cum a fost descoperită epava Titanicului, de fapt

În noaptea de 14 spre 15 aprilie 1912 avea loc una dintre cele mai mari tragedii marine pe timp de pace. Imensul vapor RMS Titanic, considerat „de nescufundat”, a fost înghițit de apele adânci și reci ale Atlanticului de Nord după ce s-a ciocnit de un aisberg. Au murit 1519 persoane din totalul de 2228 prezente la bordul vasului.

Abia 73 de ani mai târziu, o echipă de specialiști condusă de americanul Robert Ballard și francezul Jean-Louis Michel a descoperit epava faimoasei nave la o adâncime de aproape 4.000 de metri.

Dar povestea acestei descoperiri este una halucinantă: cei doi nu se aflau, de fapt, în căutarea Titanicului, nu aceasta fiind misiunea lor principală.

Cele mai parșive semne zodiacale. Te vor trăda cu zâmbetul pe buze și nu-ți vei da seama

Motivul pentru care Liam Payne a fost înmormântat abia la o lună după moartea sa. Primele persoane prezente la ceremonia solemnă

Robert Ballard, a explicat în 2008, pentru National Geographic, că expediția de găsire a navei a fost parte dintr-o misiune militară secretă a Statelor Unite ale Americii, al cărui scop era găsirea a două submarine nucleare americane scufundate în Atlantic: USS Thresher și USS Scorpion.

„Nu voiau ca lumea să știe asta, așa că a trebuit să am o poveste care să mă acopere”, a explicat Ballard.

Titanicul s-a scufundat pe 15 aprilie 1912, după ciocnirea cu un aisberg, în tragicul accident murind 1.519 persoane

Realitatea este bulversantă

La acea vreme, bărbatul era ofițer în Marina SUA și cercetător la Institutul Oceanografic Woods Hole. Cei din Marină i-au oferit fondurile pentru a căuta Titanicul, dar cu o condiție – să caute cele două submarine nucleare care se scufundaseră în anii 1960.

De asemenea, Ballard și Michel aveau sarcina să afle dacă vreunul dintre submarine fusese scufundat de sovietici și dacă reactoarele nucleare ce le alimentau suferiseră avarii ce ar fi putut avea un impact negativ asupra mediului.

Echipa condusă de cei doi a localizat destul de rapid cele două submarine și a determinat că Thresher se scufundase, cel mai probabil, din cauza unei căderi de energie, în timp ce finalul lui USS Scorpion și al echipajului său de 99 de membri era mai puțin evident, cu teorii ce mergeau de la o implozie, până la un atac sovietic cu torpile.

Până la urmă, Ballard și colegii săi au găsit dovezi că sfârșitul submarinului fusese adus de o implozie, cum avea să se întâmple anul acesta în cazul batiscafului Titan.

Dar Ballars avea și alte ambiții, găsirea Titanicului. Cum mai existau fonduri și timp, el s-a lansat în această acțiune. Marina americană fusese de acord cu căutarea, cu condiția găsirii celor două submarine. În privința Titanicului, interesul oficialilor era doar de ordin tehnologic.

În mod uimitor, Ballard și Michel au găsit epava Titanicului, Marina SUA nu a fost prea fericită de acest lucru, chiar negând, în primă instanță, vreo legătură cu descoperirea.

„US Navy nu s-a așteptat niciodată să găsesc epava Titanicului, așa că atunci când s-a întâmplat, ei au devenit nervoși de-a dreptul, pentru că se temeau de publicitatea prea mare, ce ar fi putut dezvălui natura adevăratei misiuni. Dar publicul s-a concentrat atât de mult pe legenda Titanicului încât n-a avut niciodată vreo bănuială”, a mai mărturisit Ballard.