Unii copii se nasc cu cozi iar motivul nu este cel la ce te-ai putea gândi

Poate părea o poveste, însă există cazuri raportate pe glob, cu bebeluși care s-au născut cu „cozi”. Datele oficiale arată că în prezent au fost raportate 40 astfel de cazuri cu copii care s-au născut cu respectivele cozi, notează publicația Sciencealert.

Ce spun specialiștii despre anomalie

Specialiștii au clasificat cozile umane în „cozi adevărate” sau „pseudo-cozi”.O coadă umană adevărată, „reprezintă persistența unui rest de coadă embrionară formată între a patra și a opta săptămână de sarcină, fiind compusă din țesut adipos și conjunctiv, vase de sânge, fibre musculare și nervoase”.

În timp ce, „pseudo-cozile sunt proeminețe compuse practic din țesut adipos sau cartilaginos și prezența elementelor osoase”.

Apendicele cu care se nasc unii bebeluși au fost considerate, din punct de vedere istoric, cozi „adevărate” sau „vestigiale”, însă denumirea nu este îmbrățișată de specialiști, deoarece practic,  nu se aseamănă cu nicio altă coadă cunoscută în natură. De obicei, ele nu conțin oase, cartilaje sau măduva spinării. Pur și simplu atârnă acolo fără o funcție clară.

Se duc sau nu elevii la școală luni, 25 noiembrie, după alegeri? Anunțul făcut de Ministerul Educației

De ce e bine să stropești hortensiile cu apă și oțet. Secretul grădinarilor iscusiți pentru flori superbe

Totuși, asta nu înseamnă că aceste apendice sunt atât de inofensive pe cât credeau oamenii de știință.

Neînțelegerea cu privire la originea cozii începe cu Charles Darwin însuși. În urmă cu mai bine de un secol, Darwin a propus că cozile vestigiale umane sunt accidente evolutive sau rămășițe rudimentare de la un strămoș al primatelor care a avut odată coadă.

Teoria bebelușilor cu coadă. Începuturi

Totuși, asta nu înseamnă că aceste apendice sunt atât de inofensive pe cât credeau oamenii de știință.

Neînțelegerea cu privire la originea cozii începe cu Charles Darwin însuși. În urmă cu mai bine de un secol, Darwin a propus că cozile vestigiale umane sunt accidente evolutive sau rămășițe rudimentare de la un strămoș al primatelor care a avut odată coadă.

În anii 1980, oamenii de știință au preluat această teorie și au fugit cu ea. Ei au susținut că o mutație genetică, evoluată de oameni pentru a ne șterge cozile, ar putea reveni uneori la starea ancestrală.

În 1985, o lucrare fundamentală a definit două tipuri diferite de „cozi” cu care se pot naște copiii umani. Primul, așa cum am menționat mai sus, este o coadă vestigială sau adevărată, despre care se credea inițial că este moștenită de la strămoșii noștri.

Dar un alt tip de excrescență din coadă, care uneori include os, este cunoscut sub numele de „pseudo-coadă”. Din punct de vedere istoric, pseudo-coada a fost cea asociată cu defectele congenitale și, ca atare, nu este considerată vestigială.

Cum apare coada

Se pare că ambele apendice rare reprezintă probabil o fuziune incompletă a coloanei vertebrale sau ceea ce este cunoscut sub numele de disrafism spinal.

Acest lucru sugerează că formarea lor nu este o „regresie” inofensivă în procesul evolutiv, ci o tulburare îngrijorătoare în creșterea unui embrion, cel mai probabil ca urmare a unui amestec de factori genetici și de mediu.

Atunci când un embrion uman ajunge la aproximativ cinci săptămâni de dezvoltare, îi răsare o structură asemănătoare unei cozi compusă dintr-un tub neural și notocorda, care este un fel de măduvă spinării timpurii.

Până în a opta săptămână de dezvoltare, această coadă este de obicei reabsorbită înapoi în corpul embrionului. În cazul în care rămâne până la naștere, ar putea indica prezența unui defect congenital mai mare.

De fapt, bebelușii umani care se nasc cu coadă tind să aibă defecte neurologice grave asociate. În 2008, de exemplu, o lucrare susținea că „adevăratele cozi vestigiale nu sunt benigne”, deoarece pot fi asociate cu un disrafism subiacent.

Aproximativ jumătate din cazurile analizate au fost asociate fie cu meningocele, fie cu spina bifida occulta.

„Bifida oculta” este un defect la nivelul coloanei vertebrale care consta în lipsa sudurii complete a arcului vertebral, astfel încât măduva spinării rămâne neprotejată. Este malformația congenitală cu cel mai mare grad de dizabilitate ca urmare a complicațiilor neurologice serioase pe care le determină.

Cum se tratează „coada”

Bebelușii născuți cu cozi au nevoie de o atenție medicală mai mare decât o simplă intervenție chirurgicală. Și este în dezacord total cu lucrarea din 1985 care susținea că „adevărata coadă umană este o afecțiune benignă care nu este asociată cu nicio malformație subiacentă a măduvei spinării.

De fapt, încă din 1995, cercetătorii susțineau că bebelușii născuți atât cu cozi „adevărate”, cât și cu „pseudo-cozi” ar trebui să fie supuși unor teste de neuroimagistică, precum și unei intervenții chirurgicale, pentru a se asigura că dezvoltarea lor decurge așa cum ar trebui.

Așadar, de ce au fost raportate de atunci cozile vestigiale în studii de caz, ca și cum ar fi fost consecințe inocente și de necontestat ale moștenirii noastre genetice?

O parte a problemei constă în faptul că nu se știe încă dacă o coadă adevărată derivă direct din coada embrionară, așa cum au sugerat unii oameni de știință. Pur și simplu nu există suficiente cercetări cu privire la locul în care se află anomalia congenitală – parțial din cauza cât de rare sunt aceste studii de caz.

Totuși, indiferent de unde s-a format coada unui bebeluș, dovezile sugerează cu tărie că aceasta este rezultatul unei probleme congenitale și nu este o trăsătură vestigială inofensivă.