Cât de dificile sunt misiunile de recuperare sub apă, de fapt: înainte de Titan a fost Pisces III, ce s-a întâmplat cu submersibilul

Înainte de Titan a fost Pisces III și a implicat cea mai periculoasă salvare subacvatică realizată vreodată.

Ce-i drept aceasta a fost un succes, însă povestea evidențiază cât de dificile sunt, de fapt, misiunile de salvare sub apă.

În 1973, doi bărbați au rămas blocați pe fundul mării în largul coastei Irlandei timp de peste 3 zile și au fost salvați într-un momentul în care mai aveau numai câteva minute de oxigen.

Povestea submersibilului Pisces III

În primele ore ale zilei de 29 august 1973, doi marinari britanici pe nume Roger Mallinson și Roger Chapman au pornit spre Marea Celtică cu submersibilul Pisces III pentru a pune un cablu telefonic transatlantic pe fundul mării, la aproximativ 240 de kilometri sud-vest de Cork, în Irlanda.

Crin Antonescu, propunerea comună pentru președinție. Fostul lider liberal ar fi acceptat provocarea. Ce avantaj deține

Mesaje și urări de Crăciun 2024. Cele mai frumoase felicitări și SMS-uri pentru familie, prieteni, rude sau colegi

Imediat după ora 9 dimineața, echipa și-a terminat treaba și a reușit să ajungă aproape de suprafață, dar abia atunci începeau problemele.

Una din trape a fost deschisă accidental, provocând inundarea unei mici cavități a submarinului. Submersibilul s-a îngreunat și a început să se scufunde.

„Au trecut aproximativ 30 de secunde până ne-am lovit de fund. Am oprit indicatorul de adâncime la 152 de metri, deoarece ar fi putut să explodeze. Ne-am băgat niște cârpe în gură pentru a nu ne mușca limbile”, a declarat, la vremea respectivă, Mallinson.

Singurele provizii pe care le aveau erau o cutie de limonadă și un sandviș cu brânză. Mallinson a înlocuit rezervorul de oxigen chiar înainte de scufundare, ceea ce înseamnă că mai aveau 66 de ore de oxigen. Pentru a evita utilizarea prea rapidă a aerului, au încercat să se miște cât mai puțin posibil și chiar să nu vorbească decât dacă era absolut necesar.

Cei doi au reușit rapid să ia contact cu suprafața, informând despre situație.

Numeroase nave ale Marinei Regale a Marii Britanii, Marinei SUA și Garda de Coastă canadiană s-au îndreptat prompt spre Marea Celtică, în timp ce aeronavele Royal Air Force Nimrod au zburat deasupra luciului apei.

În zilele următoare, au fost întocmite planuri, iar Pisces I și Pisces II au fost trimise în larg pentru a căuta Pisces III.

Cu toate acestea, eforturile de salvare nu au decurs fără probleme.

În primele ore ale zilei de 31 august, Pisces II a fost prins cu o frânghie din polipropilenă, dar nu a reușit găsească pe Pisces III înainte ca frânghia să se rupă.

Pe măsură ce timpul trecea, iar premisele nu păreau promițătoare, a fost trimis, de asemenea, și Pisces V care a întâmpinat probleme similare, rămânând fără putere.

Cu toate acestea, încercarea de a atașa o frânghie a eșuat, așa că Pisces V au rămas pe fundul mării alături Pisces III. Un vehicul subacvatic operat de la distanță, CURV III, a fost și el adus, dar acesta avea o defecțiune electrică, așa că nu a putut să se lanseze.

Mallinson și Chapman abia începeau să-și termine proviziile când Pisces II și CURV III au reușit să intre în larg, la data de 1 septembrie. Împreună, cele două submarine au reușit să atașeze o conexiune cu Pisces III, salvându-i pe cei doi, într-un final.