Comorile blestemate din Bărăgan: năpasta care se revarsă peste cei ce le găsesc și nu împart. Mituri și povești din popor

Comorile au reprezentat surse de interes încă din cele mai vechi timpuri. Oamenii s-au simțit fascinați de îmbogățirea rapidă, dar și de poveștile fascinante din spatele acestora.

Evident, unele povești sunt pe deplin adevărate, altele au doar un sâmbure de adevăr, dar cele mai multe dintre ele sunt istorioare și nimic mai mult, născociri ale minților pline de imaginație ale anumitor oameni.

Povestea de față ar putea fi inclusă în oricare dintre aceste categorii, însă indiferent care ar fi adevărul, nu o face mai puțin interesantă.

Se spune că, undeva în Bărăgan, flancată de grâne aurii, se află comori extraordinare, dar care aduc năpasta celui care le găsește și nu le împarte.

În secolul al 19-lea, în momentul în care Câmpia Bărăganului a fost transformată în tren arabil, au apărut mai multe legende cu privire la o anumită comoară de galbeni de la Dor Mărunt, dar și despre blestemele ce se pot revărsa asupra celui lacom.

Foto: Wikipedia

Comoara blestemată de la Dor Mărunt: flăcări multicolore și legende înfiorătoare

Localitatea Dor Mărunt este o localitate ce se află în Bărăgan, între Lehliu și Călărași, iar bătrânii locului povestesc că aici s-ar afla ascunsă o comoară impresionantă. Cel ce o găsește nu va fi, însă, un norocos, ba dimpotrivă, întrucât bucuria nu va ține mult.

Oamenii au povestit că, în această zonă, ar fi văzut flăcări multicolore, în toiul nopții, neștiind ce sunt, cu adevărat acestea, însă bănuind că ar avea legătură cu presupusa legendă ce implică această comoară.

Locul este cel cunoscut de localnici drept La Movilă.

Aici, un sătean ar descoperit, la un moment dat, un ulcior plin cu bani de aur când ara pământul pe care îl deținea.

Fiindcă acesta era un om cu suflet bun, a împărțit comoara cu alți săteni, însă aceasta ar fi fost rapid confiscată de Miliție. În acest caz, nu se poate stabili cu exactitate asupra cui s-a răsfrâns blestemul.

Lăcomia se plătește

Conform unei alte povești pe subiect, un alt localnic ar fi descoperit mai bine de 100 de monezi de aur.

Gheorghe Prepeliță, pentru că acesta este numele săteanului, nu a vrut să împartă cu nimeni ceea ce a găsit, astfel că și-a construit case, dependințe și și-a achiziționat tot felul de lucruri prin gospodărie.

La nici 7 luni de la găsirea comorii, necazurile au început să se năpustească asupra familiei sale. Soția lui s-a aruncat într-o fântână, ca mai apoi să o urmeze și ginerele acesteia. Nu a durat mult, iar fiica sa s-a spânzurat, unde crezi, lângă aceeași fântână care, în sine, părea blestemată.

La fel a pățit și un alt stean care a descoperit o comoară similară în Câmpia Bărăganului. El a găsit un butoi mic, plin cu galbeni de aur, la baza unui nuc.

În seara cu pricina a visat că o voce îi spunea să construiască o biserică din bani, dar dimineața, săteanul deja uitase de vis, așadar a făcut ceea ce ar face majoritatea: a folosit banii în folos propriu, deschizându-și mai multe afaceri.

El și-a găsit băiețelul de doi ani spânzurat între grațiile de la pătuț. În acea noapte, săteanul avea să viseze aceeași voce care îi amintea că necazurile se vor ține lanț dacă nu va construi biserica. Se spune că, de data aceasta, a dat curs cerinței, iar biserica ar exista chiar și în zilele noastre.