În timpul Holocaustului, Willem Arondeus a condus eroic un raid pentru a distruge un birou de înregistrare din Amsterdam, cu scopul de a împiedica naziștii să identifice cetățenii evrei. Din păcate, a plătit cu viața pentru asta.
În momentul în care naziștii au invadat Țările de Jos, în mai 1940, unii olandezi au crezut că ar fi mai bine să cedeze decât să lupte.
Dar Willem Arondeus, un bărbat gay, nu și-a făcut iluzii cu privire la ceea ce ar însemna ocupația nazistă pentru oamenii ca el. La scurt timp după sosirea forțelor germane, Arondeus s-a înscris în rezistența olandeză.
Fiind un artist talentat, abilitățile lui Arondeus au fost rapid puse în valoare. El și colegii săi din rezistență au ajutat la falsificarea actelor de identitate care au făcut diferența dintre viață sau moarte pentru unii evrei olandezi.
Conștienți de faptul că naziștii aveau acces la birourile de evidență care dețineau informații despre cetățenii olandezi, pe care le puteau folosi pentru a verifica documentele de identitate falsificate, Arondeus și tovarășii săi au decis să arunce în aer unul. În martie 1943, au pus la cale un plan îndrăzneț de a distruge clădirea de înregistrare a cetățenilor din Amsterdam.
În mod tragic, victoria lor a fost de scurtă durată. Arondeus și ceilalți au fost arestați rapid, judecați și executați. În anii care au urmat, moștenirea lui Arondeus ca revoluționar gay a fost aproape pierdută.
Născut în data de 22 august 1894, Willem Arondeus a crescut într-o familie numeroasă, în Amsterdam. Părinții săi au fost ambii designeri de costume de teatru și i-au încurajat lui Arondeus creativitatea, dar și pe cea a celor cinci frați ai săi.
Relația lui Arondeus cu familia sa s-a deteriorat când a recunoscut că este gay, la vârsta de 17 ani. Nesusținut de familie, a decis să se mute.
După cum raportează Muzeul Memorial al Holocaustului din Statele Unite, el a devenit artist și scriitor și chiar a fost ales să picteze o pictură murală pentru primăria din Rotterdam, în anii 1920. Deși departe de a fi bogat, Arondeus și-a croit totuși o viață decentă și îndestulătoare.
A avut parte atât succes financiar, cât și de noroc în dragoste, în anii 1930 întâlnindu-și partenerul, un bărbatul pe nume Jan Tijssen, și publicând o carte despre pictorul olandez Matthijs Maris.
Totuși, aceste zile pașnice aveau să fie de scurtă durată. În altă parte a Europei, naziștii deja mărșăluiau, iar în data de 10 mai 1940 au invadat Olanda.
Deși unii olandezi au acceptat tacit ocupația nazistă, Willem Arondeus a înțeles amenințarea cu care se confrunta atât el, cât și alte minorități, mai ales în momentul în care naziștii au reincriminat homosexualitatea, care fusese anterior legală în Țările de Jos încă din 1811.
Alături de alți luptători ai rezistenței, Willem Arondeus și-a propus să lupte împotriva naziștilor. După cum relatează San Francisco Bay Times, ei și-au concentrat inițial eforturile pe producerea de publicații pe sub mână, îndemnând, astfel, concetățenii să se opună ocupației naziste în Țările de Jos.
În scurt timp, însă, Arondeus și ceilalți și-au asumat un rol ceva mai activ.
Toți olandezii aveau cărți de identitate normale, dar naziștii le-au cerut evreilor olandezi să adauge un „J” la ale lor.
După cum explică Muzeul Memorial al Holocaustului din Statele Unite, Arondeus și alții au început să producă acte de identitate false, astfel încât evreii să-și poată ascunde identitatea.
A existat, din păcate, o singură problemă: Biroul de evidență publică din Amsterdam deținea milioane de înregistrări pe care Gestapo le putea verifica în raport cu cărțile de identitate falsificate. Așa că, Arondeus și ceilalți au decis să-l distrugă.
Pe 27 martie 1943, Arondeus și alți 15 bărbați au mers la clădirea de înregistrare a cetățenilor purtând uniforme false pe care le făcuse un prieten al lui Arondeus, un croitor gay. Cu Arondeus în frunte, grupul de luptători ai rezistenței a ținut piept gardienilor naziști, punându-le explozibili și fugind în timp ce clădirea de birouri a izbucnit în flăcări.
Luptătorii din rezistență olandeză nu numai că au reușit să distrugă 800.000 de cărți de identitate, dar au făcut alte mii aproape complet ilizibile din cauza daunelor cauzate de fum și apă. Victoria lor a fost de scurtă durată, după cum menționam anterior.
Câteva zile mai târziu, un trădător din mijlocul rezistenței i-a informat pe naziști că Willem Arondeus a fost implicat în bombardament. A fost arestat și interogat și, deși Arondeus nu și-a trădat colaboratorii, Gestapo a reușit să găsească o listă cu numele colegilor săi într-unul din caietele acestuia.
Așadar, au arestat 14 dintre luptătorii rezistenței, dintre care 12, inclusiv Arondeus, au fost găsiți vinovați. La 1 iulie 1943, bărbații au fost duși la locul de execuție, unde au înfruntat un pluton de execuție fără să fie legați la ochi. Arondeus avea 48 de ani în ziua morții sale.
Cu puțin timp înainte de moartea sa, el i-a transmis câteva cuvinte avocatului său: „Să se știe că homosexualii nu sunt lași”.
După moartea lui Willem Arondeus, povestea sa plină de curaj, împotriva ocupației naziste, a fost în mare parte băgată sub covor.
OZY relatează că un membru heterosexual al rezistenței olandeze a fost creditat drept lider, chiar dacă Arondeus a fost, de fapt, cel „responsabil”.
Decenii mai târziu, în anii 1980, guvernul olandez i-a acordat, în cele din urmă, lui Arondeus o medalie postumă pentru curajul său, cu toate că orientarea sa sexuală a rămas un subiect tabu și nu a apărut în cărțile de istorie până în anii 1990. Abia în ultimii ani și-a câștigat meritul.
Iar istoricii spun că el nu este singurul care a fost trecut cu vederea de istorie.
„Este incredibil de interesant să avem o reprezentare LGBTQ+ în istoria Holocaustului pentru că atât de mult timp, prea mult timp, oamenii LGBTQ+ au fost scoși din aceste istorii, a existat doar vid în locul unde ar trebui să fie poveștile lor”, a declarat Jake Newsome, un expert în istoria persoanelor LGBTQ+ din timpul și după Holocaust.
Newsome a adăugat: „Când au fost menționați, totuși, ei au fost descriși ca „deviați” sau „infractori” sau ca oameni „imorali”. Dar aici avem exemple de oameni, cum ar fi Willem, care au fost incredibil de curajoși”.
Deși povestea sa este puțin cunoscută astăzi, Willem Arondeus a lăsat în urmă o moștenire senzațională. Luptându-se cu naziștii, el a vrut să demonstreze, așa cum a remarcat ulterior unul dintre colaboratorii săi, „că nu trebuie să fii o persoană heterosexuală pentru a fi un erou”.