Cum intră plasticul în creier: experimentul care ar trebui să ne dea de gândit

Microplasticele pot traversa bariera hemato-encefalică și pot intra în creier după ce au fost ingerate, arată un nou studiu realizat pe șoareci.

S-a descoperit că șoarecii hrăniți cu micro și nano-plastice (MNP) ar putea să le primească direct în creier, la doar două ore după ingerare printr-un mecanism necunoscut anterior științei, sugerându-se că plasticele mici, găsite aproape peste tot, ar putea fi chiar mai îngrijorătoare decât se credea anterior.

„În creier, particulele de plastic ar putea crește riscul de inflamație, tulburări neurologice sau chiar boli neurodegenerative precum Alzheimer sau Parkinson”, a declarat Lukas Kenner, unul dintre cercetătorii principali ai studiului, într-o declarație.

Ambalajele din plastic, un pericol real

Astfel de particule pot pătrunde în corpul uman prin apă potabilă din pet-urile de plastic și ambalaje alimentare, din păcate.

Șoferii din România vor plăti mai mult la RCA. Taxele se scumpesc cu 30% din ianuarie 2025

Câte pahare de vin se beau la masa de Crăciun, de fapt. Greșeala pe care o fac aproape toți românii

De la descoperirea lor, MNP-urile au devenit o preocupare tot mai mare pentru sănătate și au fost implicate într-o serie de boli.

În acest scop, cercetătorii au folosit modele pentru a observa modul în care MNP-urile de polistiren de diferite dimensiuni se mișcă în tot corpul și cum ar putea invada creierul.

Făcând teste pe șase șoareci, cercetătorii au administrat particulele pe cale orală la trei dintre ei și apoi i-au eutanasiat două ore mai târziu.

Echipa a descoperit că MNP-urile mai mici au traversat bariera hemato-encefalică și au fost prezente în creier după doar două ore.

Unele dintre particulele mai mari, introduse în șoareci, nu au trecut de barieră, ceea ce indică faptul că particulele sunt favorizate de dimensiunea lor mică.

Folosind simulări pe computer, echipa a identificat un mecanism de transport pasiv în creier, care este ajutat de moleculele de colesterol de pe suprafața membranei, cartografiind un mecanism nou de transport al MNP.

„Pentru a minimiza potențialul rău al particulelor micro și nanoplastice pentru oameni și mediu, este esențial să se limiteze expunerea și să se limiteze utilizarea acestora în timp ce se efectuează cercetări suplimentare asupra efectelor MNP”, a explicat, de asemenea, Kenner.