George Alexandru a fost unul dintre cei mai talentați actori români. Dincolo de multele piese de teatru și sumedenia de filme în care a jucat, în jurul artistului au roit, de asemenea, și o serie de povești amuzante, catalogate drept mituri urbane.
George Alexandru s-a născut în București, a absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică I.L. Caragiale, din Capirală, la actorie și i-a avut drept profesori pe Amza Pellea și Dan Micu. La scurt timp, el a lucrat sub îndrumarea lui Gelu Colceag și a lui Ion Cojar.
Debutul pe o scenă de teatru din București s-a petrecut destul de repede, mai exact în 1982, la Teatrul Foarte Mic, în piesa Nu pot să dorm, de Ion Brad.
El a apărut în numeroase producții la Studioul Casandra al Institutului de Artă Teatrală și Cinematografică I.L. Caragiale, printre care: Miorița, de Valeriu Anania, regia Mihai Mălaimare (1986), Opera de trei parale, de Bertolt Brecht, regia Ion Cojar (1986), D’ale Carnavalului, de I.L. Caragiale, regia Dana Dima (1986),Peer Gynt, de Henrik Ibsen, regia Ștefan Iordănescu (1985) sau Rosenkrantz și Guildenstern, de Tom Stoppard, regia Radu Băieșu (1985), conform Cinemagia.
Mai apoi, el a ajuns la Teatrul Nottara în 1985, pe vremea când era încă student.
Printre cele mai cunoscute spectacole în care a jucat George Alexandru se numără True West, de Sam Shepard, regia Alexandru Mâzgăreanu (2010), Jocul dragostei și al morții, de Romain Rolland, regia Lucian Giurchescu (2004), Capul de rățoi, de George Ciprian, regia Răzvan Dincă (2004), Romeo și Jeannette, de Jean Anouilh, regia Claudiu Goga (2002), Titanic Vals, de Tudor Mușatescu, regia Dinu Cernescu (2002), Vino la pod, iubita mea!, de Gabor Kiszely, regia Alexandru Repan (2001), O noapte furtunoasă, de I.L. Caragiale, regia Dan Micu (1996), Revizorul, de N. Gogol, regia Mircea Cornișteanu (1995), Avarul, de J.B.P. Molière, regia Mircea Cornișteanu (1994), Puricele, de Georges Feydeau, regia Horațiu Mălăele (1993), Un regat pentru un asasin, de Peter Karvas, regia Tudor Mărăscu (1991), Păgubașii, de Miron Radu Paraschivescu, regia Gelu Colceag (1990), Cuibul, de Tudor Popescu, regia Dominic Dembinski (1989), Burghezul Gentilom, de J.B.P. Molière, regia Alexandru Dabija (1989), Livada de vișini, de A.P. Cehov, regia Dominic Dembinski (1988) sau Propilee & Orhidee, S.A., de Dimos Rendis, regia Mircea Marin (1987).
În ultimii săi ani de viață, marele actor român a jucat în Roman teatral, după Mihail Bulgakov, regia Vlad Massaci (2012), Aniversarea, de Thomas Vinterberg și Mogens Rukov, regia Vlad Massaci (2009) sau Soțul păcălit, de J.B.P. Molière, regia Mircea Cornișteanu (2002).
Iată filmele în care a jucat actorul George Alexandru, de-a lungul carierei sale:
A fost unul dintre actorii preferați de Sergiu Nicolaescu.
În jurul lui s-au învârtit mai multe legende urbane. Una dintre ele povestește că, înainte de 1990, ar fi profitat, la un moment dat, de numele pe care îl împărțea cu tatăl său (pe acesta chemându-l tot George Alexandru).
Se făcea că, la un moment dat, Nicolae Ceaușescu, împreună cu soția sa, Elena, s-ar fi îndreptat în coloană oficială spre Cabinetele 1 și 2. Observând asta, George Alexandru s-ar fi folosit de numele său și ar fi atașat buletinului o carte de vizită a lui Ion Dincă, ofițer superior la Ministerul de Interne, pe care o primise, de fapt, tatăl acestuia, în dar.
„Citește, bă, cu atenție, ce scrie pe ea! Cretinule, sunt în misiune”, i-ar fi spus ofițerului ce se afla de strajă, în timp ce încerca să pătrundă de filtre. Evident, a fost crezut, iar tânărul a mers mai departe, însă nu înainte de a-i ordona ofițerului să-și arunce cascheta pe jos, ca mai apoi să i-o calce în picioare.
„Mâine dimineață, când trec din nou pe aici, te prezinți la raport cu caschetă nouă, ai înțeles?”. Nu știm, ce-i drept, cât de adevărată este această poveste, de aceea o să-i dăm conotația de mit urban. În mod evident, este nevoie de mult curaj pentru a putea face o asemenea glumă.
George Alexandru a murit în 2016, la Spitalul Fundeni, în urma unor complicații abdominale severe. Avea vârsta de 58 de ani.