Cazul bizar al celor doi deținuți identici: datorită lor, poliția a început să folosească tot mai des luarea de amprente

În data de 1 mai 1903, un bărbat afro-american pe nume Will West a fost închis în Penitenciarul Leavenworth, din Statele Unite ale Americii. La vremea respectivă, nimeni nu își închipuia că încarcerarea sa va duce la revoluționarea metodei de recunoaștere a individului.

Ca orice alt deținut proaspăt intrat în închisoare, West a fost, la rândul său, supus procedurii standard de admitere: funcționarii închisorii i-au făcut fotografii, o descriere fizică aproximativă și unsprezece măsurători antropometrice, ca să fie siguri.

Folosind măsurătorile și descrierea lui West, funcționarii i-au potrivit dosarul cu cel al lui William West, care avusese o condamnare anterioară pentru crimă.

Evident, West a negat că ar fi acest bărbat, în ciuda faptului că semăna fizic cu el. În plus, se poate observa faptul că cei doi împărțeau, de asemenea, și același nume.

La ce oră se deschid secțiile de votare pentru alegerile prezidențiale 2024. Orarul secțiilor din țară și diaspora

Apare o nouă firmă pe piața RCA din România. Ce prețuri propune și care este originea companiei

Will West și William West – fotografii de profil din timpul arestului celor doi

Doi bărbați, două condamnări diferite, aceeași închisoare

Descoperirea condamnării anterioare a lui Will West trebuie să fi părut o rutină pentru funcționarii din Leavenworth: din nou, faimosul sistem de identificare Bertillon împiedica un criminal să scape de trecutul său. Încă o dată, știința avea să scoată la iveală adevărul.

Numai că totul s-a schimbat, totuși, în momentul în care grefierii au descoperit cu uimire că același William West era deja încarcerat la Leavenworth.

Potrivit autorilor Harris Hawthorne Wilder și Bert Wentworth (1918): „Din măsurătorile Bertillon astfel obținute, datele au mers la dosar și au fost returnate împreună cu cardul măsurătorile cerute, completate corespunzător… și purtând numele „William West”. Acest dosar i-a fost arătat deținutului, moment în care el ar fi zâmbit și ar fi zis:

„Aceasta este poza mea, dar nu știu de unde ai luat-o, pentru că știu că nu am mai fost niciodată aici”. Grefierul a întors cardul și a citit detaliile date acolo, inclusiv declarațiile că acest bărbat era deja închis la aceeași instituție, fiind condamnat la închisoare pe viață la 9 septembrie 1901, pentru infracțiunea de omor cu premeditare.

Al doilea West a fost chemat și, spre uimirea tuturor celor prezenți, arăta exact ca primul West. Ulterior, amprentele lui Will West și William West au fost comparate. Evident, vorbind despre doi oameni complet diferiți, amprentele lor au fost diferite.

Failibilitatea a trei sisteme de identificare personală (fotografii, măsurători Bertillon și nume) a fost demontată de acest caz și, în consecință, s-a stabilit valoarea amprentelor digitale ca mijloc de identificare.

Moartea sistemului Bertillonage

Directorul R. W. McClaughry ar fi declarat, conform acestei legende urbane: „Aceasta este moartea sistemului Bertillonage!”. La scurt timp, el întrerupt antropometria la Leavenworth, pentru că metoda se dovedise a fi totalmente ineficientă în cazuri de nișă, precum acesta.

După cazul Will West-William West, cele mai multe departamente de poliție au început să folosească fotografii, măsurători Bertillon, dar și amprentele digitale în fișierele foto. În cele din urmă, sistemul Bertillon a fost aruncat la gunoi, acolo îi era de prea mult timp locul.

Povestea lui William și Will West este oarecum senzaționalizată și omite informațiile despre înregistrarea penitenciarului, descoperite de cercetătorii de mai târziu, ceea ce indică faptul că William și Will West aveau în comun ceva în plus: anumiți membri ai familiei. Cu alte cuvinte, cei doi erau înrudiți fără a ști acest lucru. Ori poate chiar știau, dar țineau secret.

În registrările închisorii se citează, de asemenea, că deținutul George Bean, ar fi raportat că îi cunoștea pe William și Will West de dinainte să fie închiși în penitenciar, susținând că, în realitate, cei doi ar fi fost frați gemeni.

Relația lor exactă este încă necunoscută, în ciuda a ceea ce s-a declarat, cum că cei doi ar fi, în realitate, frați gemeni. Ceea ce se știe este că situația celor doi West nu este neaparat neobișnuită pentru acele timpuri, dar nici pentru ale noastre; mulți oameni au măsurători antropometrice similare.

Este, în general, acceptat că gemenii identici vor avea aceleași sau aproape aceleași măsurători antropometrice, dar amprente ușor diferențiate, dacă nu chiar totalmente diferite, în anumite cazuri.

Indiferent de cât de crucial a fost incidentul pentru adoptarea amprentelor, înregistrările bărbaților din închisoare, inclusiv fotografiile lor aproape identice, măsurătorile Bertillon care se potrivesc și amprentele digitale nepotrivite, ceea ce s-a întâmplat după rămâne neclar, existând, totuși, niște informații în legătură cu viața ulterioară a celor doi presupuși frați gemeni.

Will și William West au devenit irelevanți pentru societate

Will West, adică deținutul care a intrat ulterior la închisoare, a ispășit pedeapsa pentru ucidere din culpă și nu a lăsat nicio urmă după eliberarea sa, dispărând astfel din istorie. A murit? E fugit? Nu putem ști cu exactitate. În acele timpuri, nu era atât de ușor ca acum să ții evidența vieții cuiva.

William West, condamnatul pe viață, a petrecut timp la izolare pentru lupte interne și a creat revolte în primii săi ani în spatele gratiilor. A fost eliberat condiționat în 1919, dar nu înainte de a încerca să se elibereze singur din pușcărie.

Până în 1916, West era un deținut model și un om „de încredere”. Lui îi fusese încredințat să păzească și să disciplineze alți prizonieri în ceea ce privește normele de muncă din penitenciar.

Totuși, într-o după-amiază, el ar fi „a cedat ispitei”, și a încercat să evadeze, tentativa fiind încununată cu succes. Ar fi sărit într-un tren de marfă și ar fi ajuns până la Topeka, înainte de a fi arestat a doua zi, ca să fie adus înapoi la Leavenworth.

Polițiștii care l-au ridicat nu au avut nevoie de amprente pentru a confirma că este evadat. O circulară emisă de închisoare, cu fotografiile lui și o descriere scrisă, ajunsese deja la Topeka. În mod ironic, de data asta, datele au fost suficiente pentru a prinde un bărbat care a ajutat la modernizarea identificării prin amprente a oamenilor cu probleme legale.

În prezent, amprentarea rămâne critică pentru identificare în sistemul de justiție penală, utilă pentru identificarea înregistrărilor și menținerea antecedentelor penale.

Închipuie-ți câte alte erori au fost comise, în acea perioadă, din cauza lipsei de tehnologie care să ateste identitatea cuiva. Dacă acest caz a fost, cumva, cu final fericit pentru societate, suntem absolut siguri că alți oameni nu au fost atât de norocoși, probabil ispășind pedepse pentru fapte pe care nu le-au comis.