Virușii „zombie” redescoperiți după 48.000 de ani. Au fost readuși la viață, dar specialiștii sunt speriați

Temperaturile mai ridicate din Arctica dezgheață permafrostul din regiune – un strat înghețat de sol aflat sub pământ – și pot provoca apariția unor viruși care, după ce au stat în stare latentă timp de zeci de mii de ani, ar putea pune în pericol sănătatea animalelor și a oamenilor.

În timp ce o pandemie declanșată de o boală din trecutul îndepărtat sună ca un scenariu de film SF, oamenii de știință avertizează că riscurile, deși scăzute, sunt subapreciate.

De asemenea, în timpul dezghețurilor pot fi eliberate deșeuri chimice și radioactive care datează din timpul Războiului Rece, care au potențialul de a dăuna vieții sălbatice și de a perturba ecosistemele.

„Se întâmplă multe lucruri îngrijorătoare cu permafrostul și acest lucru arată cu adevărat de ce este super important să păstrăm cât mai mult permafrost înghețat posibil”, a declarat Kimberley Miner, cercetător în domeniul climei la NASA Jet Propulsion Laboratory din cadrul California Institute of Technology din Pasadena, California.

Permafrostul acoperă o cincime din emisfera nordică, fiind la baza tundrei arctice și a pădurilor boreale din Alaska, Canada și Rusia de milenii. Acesta servește ca un fel de capsulă a timpului, păstrând – pe lângă virușii antici – rămășițele mumificate ale unor animale dispărute pe care oamenii de știință au reușit să le dezgroape și să le studieze în ultimii ani, inclusiv doi pui de leu de peșteră și un rinocer lânos.

Cu ce să stropești Crăciunița ca să înflorească spectaculos toată iarna

Ce poți pune în loc de maioneză în salata de boeuf. Secretul marilor chefi pentru a fi mai sănătoasă

Virușii giganți

Motivul pentru care permafrostul este un bun mediu de stocare nu este doar faptul că este rece; este un mediu lipsit de oxigen în care lumina nu pătrunde. Dar temperaturile actuale din Arctica se încălzesc de patru ori mai repede decât în restul planetei, slăbind stratul superior de permafrost din regiune.

Pentru a înțelege mai bine riscurile pe care le prezintă virușii înghețați, Jean-Michel Claverie, profesor emerit de medicină și genomică la Facultatea de Medicină a Universității Aix-Marseille din Marsilia, Franța, a testat mostre de pământ prelevate din permafrostul siberian pentru a vedea dacă particulele virale conținute sunt încă infecțioase. El este în căutarea a ceea ce el descrie ca fiind „virusuri zombi” – și a găsit câteva.

Claverie studiază un anumit tip de virus pe care l-a descoperit pentru prima dată în 2003. Cunoscuți sub numele de viruși giganți, aceștia sunt mult mai mari decât varietatea tipică și sunt vizibili la un microscop obișnuit de lumină, mai degrabă decât la un microscop electronic mai puternic – ceea ce îi face un model bun pentru acest tip de muncă de laborator.

Eforturile sale de a detecta virușii înghețați în permafrost au fost parțial inspirate de o echipă de oameni de știință ruși care, în 2012, au reînviat o floare sălbatică dintr-un țesut de semințe vechi de 30.000 de ani găsit în vizuina unei veverițe. (De atunci, oamenii de știință au reușit, de asemenea, să readucă la viață animale microscopice străvechi).

În 2014, el a reușit să reînvie un virus pe care el și echipa sa l-au izolat din permafrost, făcându-l infecțios pentru prima dată în 30.000 de ani, prin inserarea lui în celule cultivate. Din motive de siguranță, el a ales să studieze un virus care putea viza doar amibele unicelulare, nu animalele sau oamenii.

El a repetat isprava în 2015, izolând un alt tip de virus care viza, de asemenea, amibele. Iar în ultimele sale cercetări, publicate la 18 februarie în revista Viruses, Claverie și echipa sa au izolat mai multe tulpini de virus străvechi din mai multe mostre de permafrost prelevate din șapte locuri diferite din Siberia și au arătat că fiecare dintre ele poate infecta celule de amiba cultivate.

Faptul că virușii care infectează amibele sunt încă infecțioși după atât de mult timp este un indiciu al unei probleme potențial mai mari, a declarat Claverie. El se teme că oamenii privesc cercetările sale ca pe o curiozitate științifică și nu percep perspectiva revenirii la viață a virușilor străvechi ca pe o amenințare serioasă la adresa sănătății publice.

„Noi considerăm acești viruși care infectează amibele ca fiind surogate pentru toți ceilalți viruși posibili care s-ar putea afla în permafrost”, a declarat Claverie pentru CNN.

„Vedem urmele multor, multor, multor, multor alți viruși”, a adăugat el. „Deci știm că sunt acolo. Nu știm cu siguranță că sunt încă în viață. Dar raționamentul nostru este că, dacă virusurile amibelor sunt încă în viață, nu există niciun motiv pentru care celelalte virusuri să nu fie încă în viață și să fie capabile să își infecteze propriile gazde”.

Urme de viruși și bacterii care pot infecta oamenii au fost găsite conservate în permafrost

O mostră de plămâni de la corpul unei femei exhumate în 1997 din permafrostul unui sat din Peninsula Seward din Alaska conținea material genomic al tulpinii de gripă responsabilă de pandemia din 1918. În 2012, oamenii de știință au confirmat că rămășițele mumificate în vârstă de 300 de ani ale unei femei îngropate în Siberia conțineau semnăturile genetice ale virusului care provoacă variola.

O epidemie de antrax în Siberia, care a afectat zeci de oameni și peste 2.000 de reni între iulie și august în 2016, a fost, de asemenea, legată de dezghețarea mai adâncă a permafrostului în timpul verilor excepțional de calde, permițând sporilor vechi de Bacillus anthracis să reapară din vechile cimitire sau din cadavrele de animale.