Drama actriței cu fiul călugărit, văduvă la 46 de ani. Valeria Seciu a rămas împăcată, până s-a stins, în singurătate

Drama actriței cu fiul călugărit, văduvă la 46 de ani. Valeria Seciu a rămas împăcată, până s-a stins, în singurătate

TEHNOLOGIE, ȘTIINȚĂ & DIGITAL
17 ian. 2023 | 20:39

Valeria Seciu a fost una dintre cele mai iubite actrițe de teatru și film de la noi din țară, iar acest lucru este o certitudine.

Din păcate, artista s-a stins de curând, în data de 6 septembrie 2022 și a lăsat în inimilor cinefililor români un gol imens. Este suficient să citește comentariile de pe rețele de socializare la orice material care are legătură cu Valeria Seciu, pentru  a înțelege dimensiunea fenomenului pe care l-a creat, de-a lungul carierei sale, în jurul său și a artei sale.

valeria-seciu-octavian-cotescu-poveste-viata

Valeria Seciu – imagine de arhivă din tinerețea actriței

Valeria Seciu, un suflet sensibil și un artist cum nu se mai naște altul

Valeria Seciu l-a pierdut pe marele actor, Octavian Cotescu, la o vârstă la care alte femei s-ar fi bucurat din plin de căsnicie și de povestea de dragoste trăită.

Împreună cu Octavian Cotescu, actrița Valeria Seciu a avut un copil, pe Alexandru Cotescu care, în 1974, primea inegalabila șansă de a juca în filmul „Păcală”, totul ca mai târziu să se călugărească și să se retragă către cele sfinte, pe Muntele Athos, preluând numele de Daniil.

După dispariția lui Octavian Cotescu, Valeria Seciu nu a vrut să se mai recăsătorească, preferând să trăiască cu amintirea vremurilor bune, rămânându-i fidelă celui ce a fost iubirea vieții ei.

De altfel, tristețea cu care a trăit, imediat după decesul lui Octavian Cotescu, avea să i se citească pe chip, în orice ipostază.

fiul-lui-octavian-cotescu-calugar

Actorul Octavian Cotescu, împreună cu fiul său – imagine de arhivă

Cum a murit actorul Octavian Cotescu, marea iubire a Valeriei Seciu

Întocmai cum vă povesteam într-un articol anterior, în anul 1985, Octavian Cotescu acuza, pentru prima oară, stări de rău.

Despre sănătatea „în ace” a actorului, avea să povestească mai târziu scriitorul Ion Băieșu. Conform relatărilor acestuia, l-ar fi avertizat pe Cotescu să aibă mai multă grijă de propria persoană, însă acesta nu l-ar fi ascultat.

Conform povestirilor scriitorului, actorul ar fi intrat într-o bună seară în culisele Teatrului Bulandra, așa cum făcuse deja de multe ori înainte. Conform tradiției, înainte de spectacol, cei doi obișnuiau să bea o cafea împreună.

Însă, atipic, de data aceasta, Octavian Cotescu nu părea deloc entuziasmat de spectacolul în care urma să joace, spunându-i scriitorului că are stări de amețeală și că îi este frică să urce pe scenă. Ar fi luat un calmant, dar medicamentul nu și-ar fi făcut efectul așa cum s-ar fi așteptat.

Observând gravitatea situației, Ion Băieșu l-ar fi sfătuit pe Cotescu să amâne spectacolul, însă ar fi fost refuzat, primind următoarea replică: „Publicul ce face? Pleacă acasă? Ce vină are el că nu mă simt eu bine?”.

„Orice om, în afară de actor! Ăsta e un lucru esenţial, la care trebuie să te gândeşti când îţi alegi o asemenea meserie. Pentru că tu ţi-o alegi, nu te obligă nimeni. Nu te faci pilot dacă ştii că ai rău de înălţime. Nu te faci actor dacă eşti vulnerabil fiziceşte“, i-ar fi răspuns Octavian Cotescu lui Ion Băieșu.

„Transpira enorm, se congestionase, vocea i se alterase, avea gesturi nesigure, s-a împiedicat de câteva ori, la un moment dat a făcut o pauză lungă între replici, privind spre culise“, a relatat Băieşu în ziarul Informaţia Bucureştiului, în anul 1985.

„Printr-un efort supraomenesc a dus spectacolul până la capăt. Publicul a primit, parcă, semnalul misterios al gestului său extraordinar şi copleşit, a aplaudat nebuneşte”, adăuga acesta, despre prestația din acea seară a lui Octavian Cotescu.

S-a internat la spital în ultimul moment și fără ca familia sa să știe acest lucru. Totul a fost mult prea târziu, iar medicii nu au mai putut face nimic pentru a-l ajuta, Câteva zile mai târziu, actorul închidea ochii pentru ultima oară, lăsând-o pe Valeria Seciu în singurătate.

Primul meu contact cu presa s-a întâmplă la vârsta de 11 ani, când ziarul călărășean Pământul mi-a oferit ocazia să public în rubrica destinată copiilor. Peste ani, ajungeam la Galați unde ... vezi toate articolele