Top 12 mărci de țigări fumate în România comunistă și după ‘89

În prezent, în România, 1 din 5 români fumează. 22% dintre ei sunt bărbați, iar 18,9% sunt femei, după cum arată o analiză realizată în 2020 de compania Euromonitor.

La nivel mondial, fumăm mai puțin decât Grecia sau Polonia.

În trecut, mărcile comercializate erau românești, existând în vremea comunismului fabrici de țigarete la București, Iași, Timișoara, Târgu-Jiu, Râmnicu Sărat și Sf. Gheorghe. Multe dintre ele au început producția încă din a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Hai să aflăm mai multe despre ce mărci de țigări fumau românii!

Cât plătești dacă folosești aerul condiționat pentru a te încălzi iarna? Cum îți afectează factura

Când se aprind luminițele de Crăciun în București în 2024

O mică incursiune în istoria tutunului în România

Tutunul a fost adus în Europa de către exploratorii spanioli din America, la începutul secolului al XVI-lea. Acest lucru s-a întâmplat după ce au văzut indigeni americani fumând. Țigările pe care le cunoaștem în prezent au luat naștere abia după anul 1880. În Țările Române, tutunul a fost adus în cultura locală de către turci, pe la mijlocul secolului al XVII-lea. A fost cultivat la liber o perioadă, apoi la sfârşitul secolului al XVII-lea a fost introdus impozitul pe tutunărit.

Treptat, oamenii au început să devină fumători înăiți și oamenii bisericilor au încercat să oprească acest fenomen, pe care l-au botezat „molima tutunului”. Acest viciu a pus stăpânire pe țara noastră la sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului al XX-lea. Numărul fumătorilor a crescut și datorită trecerii și staționării trupelor turceşti, ruseşti şi nemţeşti. În perioada interbelică, tutungeriile au început să răsară în orașe precum ciupercile după ploaie.

Producția românească de tutun a cunoscut declinul după Revoluția din ’89. Atunci Societatea Națională Tutunul Românesc, deținătoarea tuturor fabricilor care produceau mărcile locale arhicunoscute, a fost privatizată. Aceasta a ajuns să fie deținută de Interagro, firmă controlată de controversatul Ioan Niculae. În urma unor litigii cu statul român, Interagro a ajuns la faliment. Producția de tutun s-a pierdut treptat, iar platforma a fost scoasă la vânzare de Casa de Insolvență Transilvania (CITR).

După anii 2000, statul a transformat Regia Autonomă a Tutunului din România în societate pe acțiuni, bună de privatizat. Existau atunci 6 fabrici de ţigarete la Timișoara, Sfântu Gheorghe, Târgu Jiu, Râmnicu Sărat, Iași și București, o Staţiune de Cercetare pentru Cultivarea şi Industrializarea Tutunului, o fabrică de piese şi 4.000 de salariaţi. După ce privatizarea a eșuat, producția de tutun a României s-a destrămat complet.

Millenium și Timiș

Millenium și Timiș sunt două mărci de țigări care au fost lansate după schimbarea regimului din anul 1989 și au fost branduite de către Adrian Orza, fostul director al firmei care a lucrat timp de 12 ani acolo. La vremea respectivă, Fabrica de Țigarete Timișoara aparținea Societății Naționale Tutunul Românesc. Fabrica a fost închisă în 2003 după privatizarea Tutunului Românesc, moment în care statul român a ieșit în pagubă.

Anghelescu

Este o marcă de țigări românești care au apărut pe piață după anii 1990. Patronul fabricii care le producea a comis mai multe ilegalități de-a lungul timpului, printre care folosirea de timbre false și evaziune fiscală. În anul 2006, omul de afaceri Florian Anghelescu a fost găsit spânzurat în subsolul vilei sale din Băneasa, chiar de către menajera familiei. Soția sa, Stana Anghelescu, fostă consilieră prezidențială, a fost cea care i-a tăiat funia cu un cuțit, încercând să îi salveze viața.

Golf și Neptun

Golf și Neptun au fost două mărci de țigări românești fine care au fost produse exclusiv doar pentru străini. Se realizau la Fabrica de Țigarete Timișoara, care a funcționat între anii 1846–2003. Alături de o altă marcă ce trebuia să imite Kent-ul, Golf și Neptun erau considerate a fi țigări de lux pentru vremurile respective.

Plugarul

Plugarul este una dintre mărcile de tutun produse și ele la Fabrica de Țigarete din Târgu-Jiu. Acestea erau vândute în pachete cu câte 100 de bucăți, spre deosebire de celelalte, care conțineau doar 20 de țigarete. În anul 2011, aceste țigări încă erau supuse contrabandei, fiind aduse ilegal în țară de către doi bărbați din Republica Moldova.

Amiral

Amiral a fost una dintre mărcile de țigări produse de Fabrica de Țigarete de la Târgu-Jiu. A apărut pe piață la câțiva ani de la succesul țigărilor Carpați, Plugaru sau Mărășești, după al Doilea Război Mondial. Angajații care au lucrat pe linia de producție susțineau, după închiderea fabricii, că s-au ales cu „un fel de astm din cauza inhalării mirosului”.

Naționale

Naționale este o altă marcă de țigări produsă tot la fabrica de la Sfântul Gheorghe,

cel mai mare oraș și reședință de județ din Covasna. Au apărut după Primul Război Mondial, alături de marca Mărășești. În anul 2016, pe site-ul OLX a fost scos la vânzare un pachet nou, fără garanție, pentru colecționari, cu prețul de vânzare de 200 de lei.

Snagov

Snagov a fost o marcă de țigări produsă și ea de fabrica de la Sfântul Gheorghe, a cărei istorie datează din 18 noiembrie 1897. Începând cu anul 1940, au fost produse și de Fabrica de Țigarete din Târgu-Jiu. Timp de 65 de ani, a fost singura sursă de venit pentru mii de oameni. Însă din anul 2000, fabrica a cunoscut declinul din cauza privatizării. În 2006, fabrica și-a închis porțile, iar 10 ani mai târziu firma majoritară Galaxy Tobacco, controlată indirect de Ioan Niculae, a intrat în insolvență. Ca și Carpați, marca Snagov era varianta ieftină pentru cei care nu își permiteau Kent sau Malboro, cele mai scumpe țigări de la vremea respectivă.

Mărășești

Mărășești a fost a treia cea mai fumată marcă de țigări în România, produsă și ea de fabrica de la Sfântul Gheorghe și, din 1940, la Fabrica de Țigarete din Târgu-Jiu. Au apărut după Primul Război mondial, alături de marca Naționale. Din anul 2011, acestea nu au mai fost produse deoarece fabrica Sf. Gheorghe a avut autorizația de producție și comercializare suspendată, apoi a intrat în insolvență din cauza datoriilor mari acumulate către stat.

Bucegi

Bucegi este o altă marcă de țigări preferată de români în trecut. Era a doua opțiune a vremurilor respective, după celebrele Carpați. A fost comercializată după al Doilea Război Mondial de către Fabrica de Țigarete București, începând mai exact cu anul 1941 și până în anii 2000. De-a lungul anilor, pachetele de Bucegi au suferit

modificări de aspect. Veneau ambalate la pachete care se desfăceau ca un plic, imprimate pe interior, sau la cutii de 20 de bucăți, cu poleială aurie.

Carpați

Carpați este cea mai cunoscută marcă de țigări comercializate în perioada comunistă care încerca să concureze cu Kent sau Malboro, mărci internaționale preferate de români, dar cu un preț mai ridicat. Popularitatea lor a crescut datorită interzicerii tutunului de provenienţă străină. Erau comercializate cu și fără filtru, în pachete din hârtie și cu o lungime de 70 de milimetri. Inițial, au fost produse de Fabrica de Țigarete din Sfântu-Gheorghe începând cu anul 1931. În martie 2010, activitatea fabricii a fost oprită definitiv. După cel de-al Doilea Război Mondial, au fost produse și de Fabrica de Țigarete din Timișoara, Râmnicu Sărat, Iaşi şi Bucureşti.

Ce mărci mai existau pe piață

Pe lângă mărcile de țigări enumerate mai sus se regăsesc și: Bega, Litoral, Select, Tractor, Pescăruș, Dacia, Mureș, Top, Cișmigiu, Aviator, Coloana, Fortuna, Doina, Tomis, Callatis, Record, Maro sau Bran, dar despre care se găsesc foarte puține informații exacte, în prezent, sau chiar deloc.

Pe lângă țigări, România a mai produs și tutun fin de pipă, tutun de pipă obișnuit, mărcile de țigarete Dame și Țigarete Regale, mărcile de trabucuri Regalia, Regalia Media, Portorico Especial, Cuba și Britanica sau trabucurile mai ieftine Portorico, Cigarillos și Erdély, marcă redenumită ulterior ca Ardeal.