Există vreun adevăr în spatele expresiei „Ceea ce nu te ucide te face mai puternic”?: ce indică ultimele studii ale cercetătorilor

Probabil că ai auzit expresia „ceea ce nu te ucide te face mai puternic”, fie de la Kelly Clarkson, fie de la Nietzsche. În ambele versiuni, și așa cum expresia este acum folosită în general, înseamnă, practice, că devii mai puternic înfruntând greutățile vieții.

„A devenit aproape un model cultural”, a spus Eranda Jayawickreme, un psiholog care a cercetat „creșterea post-traumatică” pentru Hidden Brain.

„Este aproape ca o atitudine implicită față de traumă să credem că atunci când se întâmplă lucruri rele, vom folosi asta ca o oportunitate de a deveni mai buni”.

Dar există vreun adevăr în spatele frazei? Ei bine, este complicat și, chiar dacă există ceva adevăr în spate, tot s-ar putea să nu fie util ca un concept, potrivit lui Jayawickreme. Unele cercetări au sugerat că evoluția unei persoane și îmbunătățirea stimei de sine pot veni după evenimente traumatice.

„S-a găsit o tendință pozitivă pentru stima de sine, relațiile pozitive și stăpânirea în studiile prospective după evenimente atât pozitive, cât și negative”, au scris autorii unei lucrări publicate în Asociația Americană de Psihologie.

„Nu am găsit nicio dovadă generală pentru convingerea larg răspândită că evenimentele negative ale vieții au un efect mai puternic decât cele pozitive. Nu a fost găsită o creștere reală a sensului și spiritualității. În majoritatea studiilor cu grupuri de control, rezultatele nu au fost diferite semnificativ între eveniment și grupul de control, indicând faptul că modificările variabilelor de rezultat nu pot fi atribuite pur și simplu apariției evenimentelor de viață investigate”.

Una dintre problemele cercetării în zonă este că nu poți (cu excepția cazului în care te întorci la începutul anilor 1900) să induci traume subiecților. Aceasta înseamnă că te bazezi pe amintirile subiecților despre viețile lor înainte de trauma, pentru a obține datele, cerându-le să evalueze cum sunt acum față de cum erau înainte.

Un grup de cercetători a reușit să ocolească acest lucru, în esență, menținând studiul suficient de mult pentru a avea loc o traumă. Într-un studiu publicat în Psychological Science, cercetătorii le-au cerut unor studenți, 1200 la număr – aleși pentru că erau „la vârsta de vârf pentru expunerea la traume” – să completeze o serie de chestionare menite să măsoare satisfacția în zonele vieții considerate a fi afectate de evenimente traumatice.

Catrinel Sandu radiază la 48 de ani. Transformarea prin care a trecut frumoasa blondină în ultimii 25 de ani

Unde se află unicul pod din lume construit în mijlocul unui râu. Sute de șoferi îl traversează cu sufletul la gură, în fiecare zi

„Ceea ce nu te ucide te face mai puternic” poate fi, de fapt, un motto dăunător unora

Ei au așteptat apoi două luni, înainte de a le oferi studenților aceleași chestionare, precum și un chestionar despre evenimentele de viață care s-au întâmplat în timpul intermediar și un chestionar tipic de creștere post-traumatică care întreba participanții despre schimbările aduse lor înșiși, în urma experiențelor traumatice. Acest ultim chestionar a inclus afirmații de evaluare precum „Am un sentiment mai mare de încredere în sine” și „Am un sentiment mai mare de apropiere față de ceilalți”.

În lunile dintre etapele studiului, 122 dintre studenți au experimentat un eveniment extrem de traumatizant (un exemplu dat de cercetători este „un prieten apropiat ucis de un șofer beat”) și au evaluat acele evenimente ca fiind cauzate de suferință extremă.

„Ar fi nepotrivit să concluzionăm din descoperirile noastre că oamenii nu se pot schimba în moduri pozitive în urma unor experiențe de viață amenințătoare”, a scris echipa în lucrarea lor.

„Într-adevăr, o proporție relativ mică dintre participanții noștri au demonstrat schimbarea reală, deși nu avem de unde să știm dacă această schimbare poate fi atribuită experienței lor traumatice”.

Cu toate acestea, analizând măsurile de satisfacție în jurul vieții colectate în ambele etape ale studiului, a existat o corelație mică între evoluția percepută de către participanți și îmbunătățirea acestor măsuri psihologice.

„Toate acestea sugerează că rapoartele retrospective ale evoluției măsoară ceva diferit de schimbarea reală înainte și după traumă”, au adăugat ei.

Pe lângă faptul că nu este clar, este posibil ca acest concept de „ceea ce nu te ucide te face mai puternic” ar putea fi dăunător persoanelor care au suferit recent traume.

„Gândește-te la ceea ce comunică: suferința este bună pe termen lung, iar oamenii care au suferit traume sunt mai puternici decât cei care nu au suferit-o”, au scris Jayawickreme și colegul psiholog Frank J Infurna, într-un articol pe această temă, pentru The Conversation.

Cei care încă se luptă la luni sau ani după un eveniment traumatic se pot simți „slăbiți” dacă nu au experimentat aceeași „evoluție”, adaugă ei.

„Oamenii pot crește într-adevăr din adversitate. Ei pot deveni mai puternici, pot îmbunătăți calitatea relațiilor lor și își pot crește stima de sine. Dar probabil că nu se întâmplă atât de des pe cât cred majoritatea oamenilor și unii cercetători”.

„Să fii mai puternic nu ar trebui să fie considerat un obiectiv pentru toată lumea. Pentru mulți oameni, doar revenirea la locul în care erau înainte de traumă poate fi un obiectiv suficient de ambițios”.