Prima gaură neagră în afara galaxiei noastre, confirmată: cât este de periculoasă pentru Calea Lactee
O gaură neagră inactivă, cu de cel puțin nouă ori masa Soarelui, a fost descoperită în afara galaxiei noastre. Aceasta se află la 160.000 de ani lumină de Pământ.
O echipă de cercetători cunoscută sub numele de „poliția găurii negre”, pentru că a dezmințit atât de multe descoperiri de găuri negre, a căutat aproape 1.000 de stele ale Nebuloasei Tarantulei din constelația Dorado înainte de a o localiza.
Ei susțin că aceasta este prima gaură neagră de „masă stelară” inactivă care a fost detectată în afara galaxiei Calea Lactee. Găurile negre cu masă stelară se formează atunci când stelele masive ajung la sfârșitul vieții și se prăbușesc sub propria gravitație.
Gaura neagră este descrisă ca „latentă” dacă nu devorează în mod activ materie și, ca urmare, nu emite nicio lumină sau alte radiații. Descoperirea a fost asemănată cu găsirea unui „ac într-un car de fân”, deoarece găurile negre latente sunt greu de observat, deoarece nu interacționează cu mediul înconjurător.
Co-autorul Dr. Pablo Marchant de la KU Leuven din Belgia, a spus că acest lucru este incredibil, având în vedere că nu se știa prea multe despre găurile negre latente, având în vedere cât de obișnuite le cred astronomii. Gaura neagră recent descoperită se află în Marele Nor Magellanic, o galaxie satelit care se învecinează cu Calea Lactee.
Gaură neagră latentă detectată în afara galaxiei noastre
Marele Nor Magellanic orbitează o stea fierbinte, albastră, care este de aproape trei ori mai mare decât galaxia noastră. Se crede că există mii de găuri negre cu masă stelară în Calea Lactee și în Norul Magellanic. Sunt mult mai mici decât gaura neagră supermasivă aflată la 27.000 de ani lumină de Pământ, care alimentează Calea Lactee, cunoscută sub numele de Săgetător A*.
Gaura neagră face parte dintr-un „binar” cu o stea însoțitoare luminoasă, unde se învârt una în jurul celeilalte într-un sistem cunoscut sub numele de VFTS 243.
Coautorul Dr. Julia Bodensteiner, de la Observatorul European de Sud (ESO) din Germania, a declarat că de mai bine de doi ani caută astfel de sisteme binare cu găuri negre. De asemenea, aceasta și-a arătat încântarea atunci când a auzti de VFTS 243 care, în opinia sa, este cel mai convingător canditat raportat până acum.
A fost nevoie de șase ani de date de la Very Large Telescope (VLT) al ESO pentru a identifica oficial VFTS 243. Scanerul FLAMES (Fibre Large Array Multi Element Spectrograph) de pe VLT permite observarea a mai mult de o sută de obiecte simultan.
Din punct de vedere istoric, binarele care găzduiesc găuri negre cu masă stelară au fost identificate prin prezența emisiilor de raze X strălucitoare de pe discul de acreție. Discul de acreție strălucitor este format din gaze din atmosfera stelei vii care curg către și înconjoară gaura neagră. Cu toate acestea, observațiile telescopului cu raze X Chandra de la NASA arată că VFTS 243 este slab la raze X.