Românii mănâncă „sărăcie” pe pâine: mulți nu reușesc nici măcar să-și asigure strictul necesar
În contextul economic deosebit de sensibil din ultimele luni, în atenția noastră revine veșnica problemă a românilor: sărăcia.
Mulți dintre conaționalii noștri sunt atât de necăjiți, încât nici măcar traiul minim nu și-l pot asigura, adică cel puțin acele condiții de viață pentru o viață cât de cât decentă. Așa am ajuns să vorbim, din nou, în România anului 2022, despre fenomenul sărăciei extreme.
România e fruntașă la sărăcie extremă
Din nefericire pentru noi, fenomenul este atât de răspândit în țara noastră, încât unii lideri politici afirmă că ocupăm chiar un loc fruntaș în malaxorul sărăciei europene.
O astfel de opinie aparține, de exemplu, deputatului Cătălin Manea, reprezentantul romilor în Parlament.
„Este moral să avem grijă de cei săraci. Eu cred că este moral să fim cât mai obiectivi cu structura demografică a României, așa cum este în prezent, și să spunem cu voce tare că România se află pe un loc fruntaș în topul sărăciei extreme, sărăcie extremă care presupune lipsa oricăror resurse minimale în foarte multe dintre așa-zisele gospodării, cu precădere în cele din mediul rural (…)
Trebuie să existe un echilibru. Nu avantajăm o anumită categorie socială în detrimentul alteia. Nu este moral, nu este nici în spiritul constituțional, până la urmă. Atât PSD, cât și PNL, partide care se află în coaliția de guvernare, au convenit că cel puțin 7% din PIB trebuie alocat investițiilor. Acum, imaginea asta retrospectivă pe care ne-o dă Președintele României este un truism, un adevăr evident, economia României este bazată pe consum, (…) economie bază pe consum și în mod preponderent pe import”, a afirmat oficialul, pentru B1 tv.
Pentru ca toți oamenii să aibă parte de un trai decent, politicile economice ar trebui centrate pe cetățean și schimbate, astfel încât să fie eliminate inechitățile, iar oamenii să poată evolua din punct de vedere economic.
Problema este că acest angrenaj al neajunsurilor și sărăciei are rădăcini mult mai adânci și e foarte puțin probabil să se disipeze odată cu niște legi sau niște ajutoare bănești. Din contră! Totul pleacă de la educație, de la instruirea tinerelor familii, de la corelarea învățământului cu piața muncii și de la a oferi celor cu studii, celor merituoși toate beneficiile, astfel încât copiii să fie tentați să meargă la școală, văzând traiul bun al celor ce s-au ținut de carte. În caz contrat, exemple de persoane ce au făcut bani prin ilegalități continuă să fie mai atractive decât povestea unui profesor plătit cu 3.000 de lei, după ani de studiu și numeroase examene.
Deci, avem nevoie de reforme masive în învățământ, în sistemele sociale, dar mai avem nevoie și de dorința fiecăruia dintre noi de a pune umărul la schimbare!