Nu te-ai gândit că Zoom ar putea fi folosit așa: cum a ajuns „sală de tribunal” în timpul pandemiei

După atât timp în care ne-am obișnuit ca platforma Zoom să fie folosită pentru orice activitate, nu ne-am fi gândit totuși că aceasta poate fi folosită pentru a decreta o condamnare la moarte.

Cu toate acestea, un bărbat nigerian a devenit prima persoană din lume care a fost condamnată la moarte prin intermediul unui tribunal virtual de pe Zoom.

Sesiunea a fost scurtă: s-a desfășurat în mai puțin de 4 ore, iar Olalekan Hameed, de 35 de ani, care s-a alăturat apelului din închisoare, a primit hotărârea virtuală fără probleme.

În mod complet convențional am putea spune, cu două zile înainte de condamnare, un link către procedură a fost distribuit pe Twitter, dar a trecut în mare parte neobservat, având în vedere că majoritatea nigerienilor erau preocupați de relaxarea măsurilor de carantinare care duraseră cinci săptămâni.

Ce avere are Crin Antonescu și cu ce s-a ocupat în ultimii 10 ani

Desertul preferat al regelui Charles, de Crăciun. Iată rețeta plăcintei de la Casa Regală

Procesele deschise publicului sunt o dovadă a justiției drepte

Procesele deschise dețin o anumită semnificație pentru nigerieni, în special pentru cei care au trăit decenii sub dictaturi militare care au succedat independența și au întrerupt încercările timpurii de guvernare democratică.

Pe atunci, ședințele de judecată pentru dizidenți și oponenți politici au fost înlocuite cu tribunalele militare speciale (SMT), iar accesul public la proceduri a fost acordat sau reținut în funcție de capriciul unui dictator sau al altuia.

În cei 21 de ani de la revenirea democrației în Nigeria, credința colectivă în procesele judiciare a crescut semnificativ, dar pedeapsa cu moartea rămâne o problemă polarizată; chiar și atunci când instanța decide că o persoană acuzată va muri prin spânzurare, guvernatorii provinciali se feresc să o autorizeze.

De aceea, pentru mulți oameni, saltul de la SMT-uri la o sentință Zoom pentru un proces de crimă care altfel a fost ținut în persoană părea prea larg, în ciuda scopului său intenționat de a accelera procesul judiciar în timpul pandemiei.

Procesul s-a terminat pe Zoom

Sentința lui Olalekan a încheiat un proces care a durat doi ani. În 2018, când lucra ca șofer pentru a-și plăti studiile, a fost arestat pentru furt și crimă după ce a fost acuzat că a furat de la șeful său și a ucis-o pe mama acestuia.

Fratele mai mare al lui Olalekan, Taiwo, a declarat pentru Rest of World că Olalekan a primit diploma de studii postuniversitare de la Institutul Național de Marketing din Nigeria și plănuia să se alăture forței de muncă, cu doar două zile înainte de arestare.

După arestare, Olalekan a fost reținut la închisoarea Ikoyi, o instalație degradată, supraaglomerată, de securitate medie, unde cinci deținuți au fost electrocutați în 2019 din cauza cablării defectuoase într-una din celule.

Covid-19 a grăbit soluționarea situației supraaglomerării

Problemele din sistemul de justiție penală nigeriană sunt prezente de ani de zile, dar Covid-19 le-a expus în adâncime. Într-un efort de a descongestiona închisorile din cauza preocupărilor de supra-răspândire a coronavirus, președintele nigerian Muhammadu Buhari a solicitat pe 21 aprilie eliberarea prizonierilor care așteptau procesul de mai bine de șase ani.

Potrivit cifrelor oficiale, închisorile din Nigeria dețineau aproximativ 74.000 de prizonieri în decembrie 2019, dintre care 42% așteptau procesul. Justiția a început, de asemenea, să ia în considerare strategiile de accelerare a proceselor.

Problema era că în realitate, instanțele nu erau echipate pentru a face acest lucru. O încercare din 2018 de a automatiza depunerea cazurilor de bază a fost menită să elimine treptat procesul manual, dar acest efort s-a destrămat în cele din urmă, iar majoritatea instanțelor au revenit la vechiul sistem bazat pe hârtie.

Deci, cum a intenționat să se adapteze justiția la noua realitate a Covid-19?

Osai Ojigho, directorul Amnesty International din Nigeria, a declarat pentru Rest of World că instanțele mobile sunt primele servicii juridice noi care au fost puse în aplicare ca urmare a cererii președintelui.

Au fost create pentru a impune distanțarea socială și pentru a stabili ordinea în mijlocul unei carantine, pedepsind oamenii pentru că au sfidat reglementările legate de Covid-19, cum ar fi interzicerea călătoriilor interstatale.

Instanțele mobile au intrat în vigoare pe 27 martie, iar prima sesiune a avut loc aproximativ o săptămână mai târziu.

Spre deosebire de instanțele virtuale, pe care țări precum Marea Britanie și Canada începuseră să le îmbrățișeze înainte de pandemie, procesele în instanțe mobile erau încă ținute personal, în locații care se schimbau constant, de către membrii unui grup de lucru Covid-19.

Aproximativ o lună mai târziu, judecătorul șef al statului Lagos a anunțat că sistemul judiciar va începe să folosească instanțele virtuale în plus față de cele mobile, devenind astfel una dintre primele țări africane care au implementat serviciul.

Opinia publică a fost contrariată

Oamenii se așteptau ca sistemul judiciar nigerian să testeze apeluri cu ceva relativ “ușor”, precum cazurile civile, așa că decizia de a începe cu Olalekan a venit ca o surpriză.

Reacția inițială la instanțele virtuale a fost mixtă. Unii avocați și avocați din comunitatea juridică din Nigeria au lăudat această mișcare, considerând că ar putea oferi persoanelor acuzate acces mai rapid la justiție.

Tânăra generație a Nigeriei – criticată în fața justiției pentru că a aderat la un model colonial caracterizat prin incapacitatea sa de a efectua proceduri de bază și dependența de sentințe vechi – a lăudat măsura, dar și-a exprimat îngrijorarea cu privire la credibilitatea sa.

Cât de justă este justiția virtuală?

Pe măsură ce instanțele virtuale devin mai frecvente în întreaga lume, la fel și îngrijorările legate de nereguli care ar putea rezulta din procesele virtuale care nu iau în considerare sensibilitatea fiecărui caz.

Potrivit platformei internaționale de advocacy Fair Trials, “absența inculpaților din sala de judecată subminează grav capacitatea lor de a participa în mod eficient la procedurile de justiție penală”.

În Nigeria, există îngrijorări deosebite cu privire la disponibilitatea sistemului de justiție de a audia cazurile în mod virtual, întrucât încă îi lipsește cadrul digital necesar pentru a face până și lucruri simple, cum ar fi aducerea martorilor pentru interogatoriu.

Pe de altă parte, Tobi Adebowale, care conduce binecunoscutul jurnal juridic Lawyard, a declarat pentru Rest of World că în cazul Olalekan, procesul trecuse deja prin faza de audiere înainte de carantină.

Adebowale a adăugat că în constituția nigeriană există prevederi care oferă un termen de 90 de zile pentru cetățeni de a se pronunța asupra unui caz după încheierea audierilor.

A fost primul, dar nu și ultimul

La doar câteva zile după condamnarea lui Olalekan, un bărbat din Malaezia a fost condamnat la moarte prin Zoom, după ce un tribunal virtual din Singapore l-a găsit vinovat de trafic de droguri.

Iar la jumătatea lunii iulie, ignorând reacția la rezultatul primei încercări a Nigeriei de justiție virtuală, instanța supremă a țării a decis că aceste instanțe Zoom erau, de fapt, constituționale, ceea ce înseamnă că sistemul va continua să folosească aceste “curți” virtuale pentru procese.