Unde ajung, de fapt, bărcile când sunt scoase din uz și de ce sunt o problemă imensă

Dacă te-ai întrebat vreodată ce se întâmplă cu bărcile atunci când se strică și îți imaginai că ele ajung în raiul bărcilor, răspunsul te va aduce cu picioarele pe pământ.

Ne amintim că realitatea nu este de multe ori prea roz. În realitate bărcile nu mor. Ele sunt aruncate și zac în oceane, mări și lângă maluri, nicidecum în paradis.

Problema gestionării și eliminării bărcilor scoase din uz a devenit globală, iar unele națiuni insulare au ajuns deja la limita capacității de depozitare a deșeurilor formate din bărci din fibră de sticlă.

Navele mai mari, precum navele de croazieră sau vasele de pescuit, au nevoie de un material mai solid de tipul aluminiului sau oțelului.

Prima întâlnire între Adriana Bahmuțeanu și fiii săi după decesul lui Silviu Prigoană. Ce i-au spus copiii săi imediat ce au văzut-o

Autostrada A1, închisă din cauza rafalelor puternice. Există riscul ca tirurile să se răstoarne. Situația traficului pe drumurile naționale

Însă forța și durabilitatea fibrelor de sticlă au transformat industria nautică și au permis producerea în masă a ambarcațiunilor de agrement de mici dimensiuni.

Cu toate acestea, ambarcațiunile construite în anii 1960 și 1970, atunci când fibra de sticlă luase un avânt major, sunt pe cale de a muri.

Numărul mare de ambarcațiuni uzate nu este singura problemă. Sezonul uraganelor face ravagii în domeniul marin, cu peste 63.000 de bărci avariate sau distruse după Irma și Harvey în Caraibe doar în 2017, arată The Guardian.

De ce nu sunt reciclate?

Cu toate acestea, unii sunt de părere că ambarcațiunile din fibră de sticlă pot fi potrivite pentru a crea recife artificiale. Însă au fost realizate foarte puține cercetări privind eliminarea lor în mare.

Din aceste motive, există îngrijorarea că, în cele din urmă, aceste ambarcațiuni se vor degrada, iar deplasarea lor cu ajutorul curenților va produce descompunerea  în microparticule de plastic ce dăunează recifurilor corali.

Recent, oamenii de știință au investigat daunele aduse habitatelor de mangrove, de ierburi și coral.Deși rezultatele au fost înregistrate doar pe o bază relativ locală, efectul cumulativ al bărcilor abandonate poate crește exponențial în anii următori.

Un exemplu a fost dat de cercetătorii de la Universitatea Plymouth. Aceștia au găsit concentrații mari de cupru, zinc și plumb în probele de sedimente și în intestinele unor larve (nereididae) în două estuare din estul Angliei: Orwell și Blackwater.

Acești contaminanți au depășit cu mult pragurile privind calitatea mediului și au provenit din decojirea vopselelor de pe vapoarele abandonate în apropiere.

Care sunt pericolele?

Pentru ambarcațiunile de agrement nu este necesară înregistrare. Bărcile sunt adesea scufundate atunci când costul de eliminare depășește valoarea de revânzare, devenind o povară pentru proprietari.

Pericolele pentru sănătatea umană sunt generate de substanțele chimice sau de materialele utilizate în ambarcațiune: cauciuc, plastic, lemn, metal, textile și, desigur, petrol.

Mai mult, azbestul a fost folosit pe scară largă ca izolator pentru țevile de eșapament. Vopsele cu plumb sunt folosite în mod obișnuit ca inhibitor de coroziune, alături de compușii pe bază de mercur și tributilstaniu (TBT) ca agenți antivegetativi.

Reparațiile prezintă și ele un pericol. Măcinarea bărcilor din fibră de sticlă, adesea în aer liber, creează nori de praf aerian. Lucrătorii nu poartă întotdeauna măști și unii cedează bolilor asociate azbestozei. Inevitabil, o parte din praf se întoarce în apă.

Fibra de sticlă este filtrată de crustacee marine sau se agață de mici păduchi de apă și se scufundă în mare. Particulele de material acumulate în stomacul crustaceelor poate bloca tracturile intestinale și, în cele din urmă, poate duce la moarte prin malnutriție și foamete.

Microparticulele blocate pe păduchii de apă pot avea repercusiuni asupra înotului și locomotorii în general. Astfel, limitează capacitatea organismelor de a detecta prada, de a se reproduce și de a scăpa de prădători.

Există un potențial imens ca aceste mici particule ale bărcilor vechi să se acumuleze la animale mai mari, pe măsură ce acestea sunt transferate în lanțul alimentar.

Aceste microparticule sunt rășinile care țin fibra de sticlă compactă și conțin ftalați, un grup masiv de substanțe chimice asociate cu efecte grave asupra sănătății umane, de la ADHD la cancerul mamar, obezitate și problemele de fertilitate masculină.

Ambarcațiunile abandonate sunt acum o priveliște comună pe multe estuare și plaje. Mediul uscat, cât și cel marin, are de-a face cu scurgeri de metale grele, microparticule de sticlă și ftalați, iar sănătatea umană și ecosistemele locale sunt cu adevărat în pericol din cauza poluării apei.