Muncitorii de rând și sărăcia extremă: cât de gravă este situația în România și UE

Data viitoare când te întrebi de ce un număr semnificativ de Români refuză să muncească pe bani puțini, să ai în vedere acest studiu care atrage atenția asupra sărăciei muncitorilor.

Începând din 2008, la nivelul întregii Uniuni Europene, a luat amploare un fenomen foarte trist, cel cel muncitorilor sub pragul sărăciei. Este vorba de oameni care lucrează legal, în condiții foarte grele și, la sfârșit de lună, nu au bani să trăiască civilizat. Aproximativ 9,5% dintre lucrătorii în diverse domenii din UE se aflau în această situație în 2018.

În teorie, există câteva programe de suport financiar la nivel european menite să prevină această situație, dar beneficiile sunt infime pentru oamenii obișnuiți. Din această categorie, cel mai eficient este Fondul Social European, un mecanism care sprijină măsuri de îmbunătățire a calității ocupării forței de muncă.

Sărăcia nu este însă la fel în întreaga Europă. Un muncitor sărac din România câștigă 200 de euro la final de lună, în timp ce în Luxemburg trebuie să se mulțumească cu ”doar” 2000 de euro.

Ce relație are Elena Lasconi cu fiica ei după conflictul pe care l-au avut în 2023. Ce părere are acum Oana despre mama sa

Zile libere în 2024. Fără minivacanță de Sfântul Andrei și 1 Decembrie, dar cu o vacanță extinsă de sărbători

„Întrucât o parte a problemei este legată de nivelul scăzut de pregătire, fondurile structurale au potențialul de a sprijini statele membre în îmbunătățirea sistemelor lor de educație și formare profesională, în special în timpul vieții profesionale. Cu toate acestea, sunt necesare resurse suplimentare, inclusiv pe plan legislativ”, explică Luca Ratti, profesor asociat de drept european și comparativ al muncii la Universitatea din Luxemburg, coordonator al grupului de cercetare „Working, Yet Poor (WorkYP)”, care timp de trei ani a primit o finanțare de 3,2 milioane de euro de la programul UE Orizont 2020.

Deși ai crede că sărăcia muncitorilor este asociată cu țările estice, precum România, Bulgaria sau Ucraina, țările occidentale sunt mai grav afectate de problemă. În 2017, aproape 10% din populația activă a UE a fost considerată în pericol de sărăcie. În Europa, Luxemburg are a doua cea mai mare rată de sărăcie, egală cu 13,5% (date din 2018); Belgia 5,2%, Germania 9,1%, Italia 12,2%, Olanda 6,1%, Polonia 9,7%, iar în final Suedia 7%. Pe lângă faptul că duce la excludere socială, la disparitate și inegalitate, sărăcia la locul de muncă pune în pericol o caracteristică esențială a cetățeniei UE, și anume perspectiva de a duce o viață demnă.

În ceea ce privește impactul pandemiei asupra sărăciei, din păcate, vom afla abia peste un an ce măsuri au funcționat sau au eșuat în UE. Două grupuri de cercetare ale proiectului WorkYP au sediul în Italia, unul ţine de Universitatea din Bologna și celălalt, de fundația Giacomo Brodolini. „În termen de un an, vom avea la dispoziție rapoarte naționale care vor arăta ce măsuri au fost introduse în timpul crizei și după sfârşitul acesteia”, conchide Ratti. „Atât instrumentele financiare, cât și inițiativele de reformă legislativă din Uniunea Europeană vor trebui să fie examinate cu atenție la nivel național și local și va fi interesant de studiat impactul acestora asupra calității muncii și a nivelului de sărăcie. Dacă din experiența acestor ani și din comparația cu alte țări am învăţa câteva practici bune care s-au dovedit eficiente în contracararea fenomenelor studiate, pentru noi, acesta ar fi deja un rezultat încurajator”.