Samsung Galaxy S II – Telefonul suprem cu Android? [REVIEW]

Desi piata nu duce lipsa de terminale mobile cu Android, fiecare astfel de device are cate un inconvenient care il impiedica sa devina regele incontestabil al acestei platforme. Ei bine, in urma parteneriatului cu Google pentru Nexus S, Samsung a invatat mai multe despre acest sistem de operare si a incorporat in Galaxy S II cam tot ce se putea. Este insa destul pentru a fi incoronat ca device-ul cu Android suprem?

Daca ar fi sa ne luam dupa specificatiile tehnice… cu siguranta. Avem de a face cu un procesor dual core ARM Cortex A9 care ruleaza la frecventa de 1.2GHz, cu un cip grafic Orion Mali-400MP GPU, 1 GB RAM, 16 sau 32 GB memorie interna cu posibilitate de expansiune prin card Micro SD, WiFi b/g/n, Bluetooth 3.0 si lista poate continua. Ideea este ca Samsung a inclus tot ce se putea in acest dispozitiv, in limitele permise de lansarea lui la un pret competitiv.

Cum probabil ati vazut deja din unboxing-ul de pe site, in cutie se gasesc pe langa telefon urmatoarele: un cablu micro-USB, un incarcator de priza, o pereche de casti in-ear, cauciucuri extra pentru acestea si manualele. Nu este un pachet impresionant, insa ofera strictul necesar pentru a ne bucura din plin de tot ceea ce ofera Galaxy S II.

Ce religie are Ileana Sterp, sora lui Culiță și a lui Iancu. Puțini știu acest detaliu

Noua țeapă cu varza. Zeci de români, înșelați. Cum funcționează noua escrocherie: “Am plătit 60 de kilograme și am primit de fapt 30”

La prima vedere, telefonul m-a uimit, in special datorita faptului ca este foarte usor. Cantareste 116g, fiind sensibil mai usor decat telefonul meu de zi cu zi (iPhone 4, care cantareste 137g). Pe langa asta, este FOARTE subtire. Este incredibil cum cei de la Samsung au reusit sa includa asemenea specificatii tehnice intr-un design atat de elegant. Din pacate, au preferat sa uimeasca prin acest lucru si nu prin calitatea materialelor utilizate pentru realizarea telefonului. Plasticul care constituie carcasa exterioara a terminalului Galaxy S II m-a facut sa inteleg de ce alte telefoane care se gasesc la acelasi pret pe piata au specificatii mai slabe.

Capacul de la baterie este subtire si pare foarte fragil, slot-ul pentru carduri micro-SD este accesibil doar daca bateria este scoasa, iar geamul display-ului se zgarie foarte usor, desi este un Gorilla Glass. Probabil, la grosimea pe care a ales-o Samsung pentru Galaxy S II, nici macar acest gen de sticla nu poate indura prea multe.

Odata pornit telefonul, am fost uimit din nou, insa de data aceasta de display-ul imens de 4,3 inci. Acesta este probabil unul din cele mai luminoase display-uri asupra caruia mi-am aruncat privirea, tehnologia Super AMOLED Plus oferind culori stridente si luminozitate mare. De asemenea, as zice ca este primul telefon mobil al carui display a reusit sa se confunde cu restul carcasei, culoarea neagra afisata fiind aproape perfecta. Din pacate, culorile sunt de multe ori false, anumite nuante fiind greu de distins pe acest display. Ba, mai mult, modul in care se vad anumite imagini sau clipuri lasa mult de dorit, din cauza modului in care sunt afisate culorile. Luminozitatea si stridenta sunt aparent mai importante pentru Samsung decat afisarea unor culori naturale.

Odata ajuns in meniul sistemului de operare Android 2.3.3 Gingerbread, am fost intampinat de interfata TouchWizUI. Aceasta include sapte ecrane pe care pot fi puse diverse widget-uri si aplicatii si un app launcher propriu care este impartit pe pagini. Trebuie sa recunosc: am fost placut surprins de viteza acestui telefon, fiecare atingere reusind sa fie transpusa in actiuni fara nici un fel de lag. Acest lucru se poate observa in special in cadrul tastaturii on-screen, care a raspuns fara nici o problema tuturor comenzilor.

As putea sa spun ca este cea mai buna tastatura on-screen pe care am folosit-o pana in prezent, asta in principal datorita dimensiunii ecranului, care nu este nici prea mare, nici prea mica, dar si datorita faptului ca avem de a face cu o suprafata tactila de calitate.

Daca m-am impacat bine cu interfata on-screen, butoanele fizice ale device-ului mi-au dat ceva batai de cap. In primul rand, am avut probleme cu butonul de power, care este pozitionat in partea dreapta a device-ului si nu in partea de sus (care a devenit deja standard pentru majoritatea telefoanelor mobile). De asemenea, includerea unor butoane tactile pentru functiile de „menu” si „back” m-au scos din sarite, intrucat orice atingere in zona acestora este de ajuns pentru a le activa. Din fericire, clasicele butoane Home si Volume sunt pozitionate in locurile clasice si functioneaza exact cum s-ar astepta orice utilizator de smartphone. Concluzia la partea de butoane este astfel: 50/50, adica jumatate functioneaza cum m-as fi asteptat, jumatate nu.

Pentru ca telefonul mobil devine din ce in ce mai mult principala sursa de internet a multora dintre noi, este normal ca un browser capabil sa fie inclus in astfel de device-uri. Ei bine, clasicul browser pentru Android, bazat pe motorul WebKit, nu dezamageste si reuseste sa randeze totul frumos si rapid. Aici se vede superioritatea hardware a acestui telefon. In principiu, telefoanele dispun de conexiuni la internet destul de rapide, fie prin Wireless, fie prin 3G+, insa acestea nu pot procesa destul de repede informatiile care sunt furnizate de aceste retele. Ei bine, Galaxy S II este probabil cel mai rapid device mobil pe care am testat vreodata internetul pana in prezent. Totul se incarca imediat, inclusiv continutul Flash.

Spre deosebire de tableta Hannspad pe care am testat-o de curand, telefonul Samsung reuseste sa afiseze tot continutul Flash, fie ca vorbim despre joculete de pe Kongregate, sau clipuri Full HD  de pe YouTube. Din pacate, implementarea acestei tehnologii pe platformele mobile este inca defectuoasa. Se intampla prea des ca Flash-ul sa blocheze device-ul sau sa „omoare” browserul pentru a considera utilizarea sa in afara cazurilor urgente.

Cei care au nevoie de aplicatii pot apela cu incredere la Android Market, unde se gasesc o multime de utilitare si  jocuri, atat gratuite, cat si pe bani. Mai nou, acest magazin ofera si preturile in lei, deci nu va trebui sa calculati cat inseamna 3,49 euro sau sume de genul acesta. Accesul la Market se face, ca si pana acum, cu ajutorul unui simplu cont Google. Din pacate insa, celalalt magazin exclusiv al terminalelor Samsung, numit sugestiv Samsung Apps, necesita un cont in plus. Am decis sa nu imi fac un astfel de cont, intrucat nu detin vreun device cu Android de la Samsung si nici nu planuiesc sa cumpar unul in viitorul apropiat.

Ca aplicatii specifice Samsung disponibile pe device-urile acestei companii, gasim in meniul Galaxy S II mai multe hub-uri. Este vorba de Social Hub, Music Hub, Readers Hub si Game Hub, fiecare dintre ele oferind continut specific categoriei sale. Iarasi din pacate, nu am putut sa ma bucur de acestea, intrucat majoritatea continutului era pe bani si, dupa cum am spus, nu investesc intr-o platforma pe care probabil nu o voi detine niciodata. Cei cu adevarat dedicati telefoanelor si tabletelor din gama Galaxy pot cumpara diverse jocuri, carti sau albume cu muzica de pe aceste „magazinase”.

Ca tot suntem la aplicatii specifice seriei Galaxy, telefonul de fata include ceva numit Kies Air. Cei familiarizati cu aceasta serie de telefoane stiu ca aplicatia Kies este o clona de iTunes, care faciliteaza sincronizarea de muzica, imagini si filme intr-un mod civilizat si ordonat. Ei bine, Kies Air faciliteaza aceste functii direct prin reteaua wireless, printr-o interfata web foarte usor de folosit, fara a necesita aplicatii si driveri noi pe PC.

Toate aplicatiile Google la care ne-am astepta sunt prezente inca de la inceput in meniul telefonului, inclusiv functia de Voice Search si serviciile Google Talk si Latitude. Precizez insa ca am fost nevoit sa instalez o aplicatie de mail third party, intrucat nu sunt un utilizator dedicat de Gmail, iar Yahoo nu poate functiona cu aplicatia interna a telefonului. A trebuit sa instalez de pe Market pogramul dedicat pentru mail-ul Yahoo. Nu pot spune ca este un proces complicat, insa este destul de iritant sa ai trei aplicatii diferite de e-mail pe acelasi device.

Am tot vorbit despre functii ceva mai avansate alte telefonului, insa nu am adus in discutie pana acum capabilitatile media oferite de Galaxy S II. Ei bine, acesta este un capitol la care nu avem multe de reprosat. Telefonul poate reda material HD pana in rezolutia 1080p, poate reda fisiere audio in majoritatea formatelor populare si include radio, o functie pe care mi-as fi dorit sa o gasesc si in device-urile Apple.

Din pacate, redarea in Full HD a filmelor nu este egala cu mare lucru, avand in vedere ca nu avem la dispozitie o mufa HDMI pentru a afisa pe un televizor. In schimb, se poate folosi un cablu care scoate semnalul direct prin mufa micro USB, insa acesta  nu este inclus in pachetul telefonului.

Sunetul nu este grozav, chiar daca difuzorul extern este destul de puternic pentru a fi auzit in orice situatie. In plus, este pozitionat destul de neinspirat, in partea de jos de pe spatele device-ului, si va fi cu siguranta obstructionat de degetele utilizatorului, fie ca acesta vizioneaza un material video, sau ca ruleaza un joc. Castile, in schimb, ofera sunet placut auzului si au avantajul ca sunt in-ear, ceea ce ofera o oarecare izolare fata de mediul inconjurator. Totusi, par a fi foarte fragile, iar antena de radio inclusa in ele nu reuseste sa prinda un semnal foarte clar.

Daca tot vorbim de media, trebuie sa aduc in discutie si modul in care utilizatorii pot crea propriile materiale cu ajutorul Galaxy S II.  Samsung se lauda cu senzorii camerelor care se gasesc pe device, care dispun de 2, respectiv 8 megapixeli. Camera de pe spate poate sa si filmeze in rezolutia Full HD, insa rezultatele nu sunt deloc impresionante. De fapt, camerele telefonului ca un tot, fie ca vorbim despre filmat sau despre captarea de imagini statice, ofera rezultate destul de slabe. Interesant este ca acestea nu par sa fie atat de rele cand sunt vizionate pe display-ul luminos si strident al telefonului, ci abia cand le scoti pe un PC sau le afisezi pe un televizor se observa culorile sterse si calitatea scazuta a inregistrarilor.

Cei care vor sa modifice sau sa prelucreze materialele video sau foto inregistrate pe acest device pot folosi editoarele incluse in telefon, foarte asemanatoare cu iMovie, respectiv Photoshop mobile, care isi fac treaba fara probleme. Aceste aplicatii folosesc procesorul aproape de limita si cam incing device-ul pana cand devine greu de tinut in mana.

Am tot vorbit despre tot felul de functii de internet si media, insa am ignorat complet experienta pe care Galaxy S II o ofera ca telefon. Ei bine, am lasat aceasta parte spre sfarsit pentru ca nu am avut nimic de reprosat. Apelurile au fost clare, cel de la capatul „firului” receptionand intotdeauna semnal clar, fie ca era vorba de microfonul intern al telefonului, fie de cel de pe casti. Nici macar aplicatia de mesagerie text nu a cauzat probleme. Ca telefon, Galaxy S II pur si simplu functioneaza si inca foarte bine.

Toate acestea fiind scrise, a venit vremea sa vorbim si despre baterie, care nu reuseste sa iasa din tiparele altor device-uri cu Android. Cu folosire pentru apeluri vocale, putin internet, ascultat de muzica si cateva sesiuni de Angry Birds, abia daca a reusit sa ma tina bateria o zi intreaga. Sunt sigur ca cineva care are nevoie de mai mult internet poate cu usurinta sa descarce acest telefon complet in mai putin de o zi de lucru normala. Din fericire, exista posibilitatea incarcarii prin USB, ceea ce inseamna ca utilizatorii de Galaxy S II nu vor trebui sa poarte incarcatorul dupa ei daca au un PC in apropiere.

Si asa ajungem  la sfarsitul acestui articol. Daca ati citit cu atentie cele scrise mai sus, v-ati dat seama de ce nu consider ca Galaxy S II este telefonul suprem cu Android. Primul motiv este constructia din plastic, care reuseste sa fie dezamagitoare pentru un asemenea device, desi ofera un design subtire. Al doilea motiv este dat de butoanele tactile care ma fac sa o iau razna ori de cate ori le apas din greseala. Ultimul, dar nu cel din urma motiv, este  durata de utilizare a bateriei care se chinuie sa reziste o zi intreaga dupa o incarcare completa.

Din fericire, acest telefon are mult mai multe parti bune si este probabil unul din cele mai interesante device-uri cu Android pe care le-am folosit.  Oricum, neajunsurile ii aduc lui Galaxy S II „doar” nota 8,5, cu mentiunea ca este unul dintre putinele telefoanele din ultima vreme care au reusit sa ma impresioneze 🙂