19 iun. 2016 | 10:22

„Desenele” din cosmos, o nouă metodă de detectare a extratereștrilor

ACTUALITATE

David Kipping, astronom în cadrul Universităţii Columbia, propune o nouă metodă pentru identificarea civilizaţiilor extraterestre.

Ideea sa va putea fi transpusă în realitate numai dacă îi va fi alocat suficient timp. Cercetătorul susţine că civilizațiile extraterestre pot fi descoperite cu ajutorul răspunsului la o întrebare cât se poate de banală: care este cea mai bună metodă prin care te-ai putea face remarcat în timp ce te afli în mijlocul unei mulţimi? Soluția e să le atragi cumva atenţia celorlalţi exact în momentul în care ei se concentrează asupra ta.

Kipping spune că extratereştrii ar putea „desena” în spaţiul cosmic, cu ajutorul unor lasere, figuri geometrice pe care oamenii le-ar putea detecta cu ajutorul unei metode cunoscute sub numele de fotometrie. Astronomii au descoperit până acum peste 2.300 de planete, prin intermediul acestei tehnici folosite pentru a analiza lumina emisă de o stea, în timp ce aceasta este blocată parţial de umbra unei planete. Kipping este de părere că posibilii noştri vecini din spaţiul cosmic pot folosi acest principiu pentru a-şi face anunţată prezenţa.

Cercetătorul spune că este mult mai simplu ca extratereştrii să îndrepte fascicule laser în direcţia Terrei, pentru ca oamenii să le detecteze tranzitul, în loc să construiască structuri gigantice de tipul OZN-urilor, pentru a intra în contact cu noi. Savantul american susţine că, pentru a detecta prezenţa extratereştrilor, trebuie doar să interceptăm partea de început şi cea de sfârşit a tranzitului lor. Conform calculelor făcute de Kipping, această procedură poate fi realizată numai cu ajutorul unui fascicul laser de 30 de megavaţi, care să funcţioneze neîntrerupt timp de 10 ore.

David Kipping spune că interceptarea tranzitului unei planete extraterestre aflate în afara sistemului nostru solar ar necesita foarte mult timp, deoarece lumina detectată pe parcursul acestuia ar putea fi observată numai pe parcursul a câtorva ore într-un an. Prin urmare, oamenii de ştiinţă sunt destul de sceptici în legătură cu ideea cercetătorului.