Oamenii de știință au găsit „ceasul cerebral” care face memoria să funcționeze

Pentru a ne organiza amintirile, neuronii din creierele noastre au nevoie de puțin ajutor, la fel precum orchestrele care au nevoie de un dirijor pentru a se sincroniza.

Cercetătorii japonezi cred că au găsit un ceas cerebral care menține tempo-ul neuronilor. Aceștia s-au concentrat pe studiul hipocampului, partea din creier care ne ajută să înțelegem unde suntem, unde am fost și unde mergem, formând un fel de hartă mintală. Dacă pierdem evidența acestor informații, suntem extrem de debusolați.

Cercetătorii de la RIKEN Brain Science Institute au descoperit că blocând intrarea din zona CA3 a hipocampului în zona CA1 (care e centrală) în cazul șoarecilor i-a făcut să fie foarte confuzi. Pentru a funcționa corect, CA1 se bazează pe undele ritmice ale intrărilor neuronale din părțile creierului care o înconjoară, iar fără asta, cobaii au fost pierduți. Au putut îndeplini funcții simple de navigare, dar au pierdut alte informații relevante despre localizarea în spațiu.

Cercetătorul Thomas McHugh explică pe scurt: „Muzica neuronală nu s-a schimbat, dar prin reducerea la tăcere a intrării lui CA3 în CA1 am scăpat de dirijor”. McHugh și echipa sa au pus șoarecii să alerge în jos și în sus pe o pistă, în timp ce activitatea neuronală era monitorizată. Activitatea neuronală individuală a continuat în același ritm după ce CA3 a fost blocată, dar cea de grup a manifestat modele de activitate întrerupte.

Cutremur în România, vineri dimineață. Ce magnitudine a avut și unde s-a produs

14 – 1 = 1 nu este ecuația corectă. Mută un singur băț de chibrit pentru a afla răspunsul în doar 5 secunde, precum elevii de clasa a II-a

Studiul arată că mecanismele care țin de oscilațiile hipocampului nu sunt foarte bine înțelese, dar orice progres în domeniu ar putea conduce la găsirea de tratamente mai eficiente pentru boli precum schizofrenia sau Alzheimer. Testele au fost realizate, momentan, doar pe șoareci, dar creierul uman seamănă cu cel al rozătoarelor în proporție de 90% în ceea ce privește materialul genetic. Dat fiind faptul că mai mult de un miliard de oameni la nivel global suferă de afecțiuni de acest tip, să sperăm că cercetările vor continua. Studiul a fost publicat în revista Nature Neuroscience și poate fi citit aici.