Despre benzi desenate, Adventure Time și supereroi cu Xenia Pamfil, grafician și creatoare de comics [INTERVIU]

Ne plac benzile desenate, iar asta nu doar pentru că au revenit în atenția publicului larg grație producătorilor de la Hollywood. Ne plac pentru că ne lasă să fim și adulți, și copii în același timp.

Astăzi, însă, nu vom vorbi despre benzile desenate care au contribuit la consolidarea imperiilor DC și Marvel. Ci vorbim despre benzile desenate românești, realizate de Xenia Pamfil. Face benzi desenate de când se știe și în prezent face parte din echipa Amber Studio, în calitate de grafician. Pasiunea ei are rădăcini din copilărie și a început cu celebra revistă Pif, pe care mama sa i-o citea înainte de culcare. A avut întotdeauna o predilecție către arta comercială, dar axată mai mult pe exprimarea unor idei și mai puțin pe conceperea unei povești care să se vândă bine. Totuși, benzile desenate sunt comerciale prin natura lor, așa că e greu să te îndepărtezi de această limitare.

Cum sunt văzute benzile desenate în restul Europei

A terminat un liceu de artă și o facultate de profil, și mi-a povestit cu amuzament că profesorii nu îi aprobau hobby-ul: „Profesorii îmi spuneau că nu ar trebui să fac artă comercială, ci artă pentru artă. Așa erau lucrurile percepute atunci, dar acum industria se bazează foarte mult pe artă comercială”. Inspirația a avut ca punct de plecare anime-urile, apoi, pe măsură ce s-a mai maturizat, a descoperit benzile desenate franțuzești. În Franța, autorii de benzi desenate mizează mult pe autopromovare, prin intermediul blogurilor personale. Atunci și-a dat seama cu adevărat că asta vrea să facă în viață: ilustrații haioase. Într-un final, a reușit să ajungă la un festival și să îi cunoască personal pe toți cei pe care îi admira. Mi-a povestit cu fascinație despre cât de diferită este perspectiva francezilor asupra acestei forme de artă.

„La ei, există un respect foarte mare pentru artiști. Există fani care țipă ca la Michael Jackson, e o nebunie totală la ei, iar cei mai cunoscuți sunt mereu înconjurați de groupies. La evenimentul despre care vorbesc, artiștii făceau desene mici pentru fani, pe post de autografe, iar fanii veneau cu ciocolată și cu ursuleți. Aproape am plâns când am plecat de acolo, mă gândeam cât mi-aș dori să fie și la noi așa”. S-ar putea să mai dureze ceva timp până să căpătăm o educație solidă în această direcție, din păcate.

Programul pe care trebuie să îl folosești mereu la mașina de spălat. Este singurul care nu strică hainele. Consumă și mai puțin curent

Mihai Trăistariu, dezvăluiri tulburătoare despre starea de sănătate a lui Gabriel Cotabiță: “Cânta de pe un scaun, nu mai stătea în picioare. Era deja slăbit”

Cariera Xeniei a început, practic, la Gameloft, unde a făcut grafică pentru câteva jocuri, apoi la EA Games. La EA Games a făcut grafica pentru Monopoly Hotels, care i-a plăcut întocmai pentru stilul de desen animat și pentru că a avut destul de multă libertate de lucru. Un grafician, dincolo de grafica propriu-zisă, face și concept de personaje, concept de identitate grafică, backgrounduri, interfață. În prezent, la Amber, Xenia face grafică 2D și texturi, dar cochetează și cu 3D-ul. Dincolo de jocul Cinderella Freefall, de care Xenia e foarte mândră, mai ales pentru că a fost realizat printr-o colaborare cu Disney, cei de la Amber lucrează la un joc propriu.

Despre proiecte personale și romane grafice

Xenia are, evident, și proiecte personale. Și-a dorit enorm să aibă propriul roman grafic și, în cele din urmă, l-a avut. Se numește Mishka and the Sea Devil și spune povestea unei fete care pescuiește pe o bărcuță. La un moment dat, se întâlnește cu Diavolul Mării, care îi dărâmă barca, astfel încât ea e nevoită să naufragieze pe o insulă. Acolo are tot felul de aventuri, dar își face și planuri să se răzbune pe Diavol și să își ia înapoi bucata de suflet pe care el i-a furat-o. Evident, povestea e cu happy-end, la fel ca și întreaga „alergătură” pentru lasarea romanului.

„A fost o întreagă aventură, mi-a luat ceva ani să îl termin și am trimis scrisori la o mulțime de edituri. Mi-ar fi plăcut să îl scot în Franța, dar mi-au răspuns reprezentanții unei edituri din America, așa că am mers mai departe cu ei. La ei e mai mult o industrie și nu m-aș fi așteptat neapărat la un răspuns din acest motiv. Cartea mea avea un stil foarte personal și o idee mai trăsnită, mai multe stiluri într-o singură carte…Nu mi se părea că ideea mea s-ar încadra în stilul american. În America, există anumite cerințe pe care e de dorit să le respecți. În Franța, sunt mai maleabili și acceptă diferite stiluri”. În 2014, a fost invitată la Festivalul Comic Con din New York, pe care l-a descris drept o experiență o uimitoare. Pentru a ajunge acolo în condiții optime și tot tacâmul, a primit sprijin de la Institutul Cultural Român. Xenia mai are și un webcomic adorabil, numit Xiu and Papoi, pe care îl puteți urmări aici.

Cât despre munca propriu-zisă a unui grafician, nu e totul o joacă. „Depinde enorm și de stadiul evoluției în care te afli. De exemplu, la început îmi era mai greu. Acum nu pot spune că sunt neapărat foarte relaxată, dar privesc totul din alt unghi. Cât despre munca în sine, de exemplu, un artist de concept întotdeauna trebuie să facă research, să vadă ce a ieșit pe piață, care e stilul grafic care s-ar preta pentru un anumit tip de proiect. Apoi, trebuie să facă multe concepte, să păstreze o legătură strânsă cu echipa în permanență”.

Evident, după ce am stabilit faptul că în alte țări, precum în Franța, artiștii au un loc de onoare, am vrut să aflu cum stau lucrurile la noi. În mod evident, nu există încă aceeași deschidere culturală către comics și artă grafică în general, iar oamenii nu par să ia într-adevăr în serios munca unui artist.”Cred că ar trebui ca în școlile de specialitate să existe o pregătire mai temeinică pentru arta comercială. Eu am învățat mult pe cont propriu pe direcția asta”. În afară de artiștii francezi celebri precum Moebius, îi plac Mike Mignola, Pénélope Bagieu, Brian Lee O’Malley, dar sunt și câțiva americani, care se desprind cumva de tipare și reușesc să creeze lucruri deosebite. Deși îi plac și benzile desenate din gama DC și Marvel, o impresionează mai mult cele ieșite din tipare. „Îmi place când pot să simt personalitatea artistului, când spune ceva prin linii”, mi-a spus Xenia. Este motivul pentru care o fascinează atât de mult benzile desenate franceze:”La francezi, când vezi o carte groasă, un roman grafic, știi că un singur artist a făcut tot. Deseori, inclusiv scenariul. Este o muncă colosală. Trebuie să ai o bucată de scriitor în tine, o bucată de artist, cumva și de director de filme, pentru că trebuie să poți concepe cadre, din care să se înțeleagă exact care e acțiunea”.

Îi plac în continuare și benzile desenate asiatice, dar spune despre cele europene că au elementul acela „fresh” și că îți oferă șansa de a-ți „clăti ochii” cu stiluri variate. E fan Adventure Time, care, deși nu e european, se apropie ca stil de zona aceasta. În plus, au tot felul de trimiteri către cultura pop și glume deștepte, fără tentă sexuală. Apoi, Xenia mi-a spus că la francezi e destul de ușor să pici în capcana asta, pentru că ei folosesc un stil cute chiar și pentru benzile desenate care nu sunt tocmai pentru copii. „Ei au cărți serioase, cu tot ce trebuie, cu drame și cu toate fazele prin care trece un adult, realizate într-un stil foarte copilăros”.